Amazon

Se afișează postările cu eticheta asociatia victoria. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta asociatia victoria. Afișați toate postările

duminică, 2 iunie 2013

Declaratie a Asociatiei" VICTORIA"

Asociaţia “VICTORIA” a Luptătorilor în Revoluţie, din Timişoara
Consiliul Director
SC Nr.278/08.05.1990
Judecătoria Timișoara
Sediul: Timişoara, b-dul Iuliu Maniu, Nr. 11/1
E-mail: asociatia.victoria@gmail.com
Telefon: 0256/446595
Nr. 5/01.06.2013
DECLARAȚIE
cu privire la diminuarea până la anihilare și chiar până la pervertire
și batjocorire a idealurilor Revoluției Române din decembrie 1989,
de către categoria politico-partidică, clientelară, care a acaparat și
menține, puterea în Stat, prin acțiuni specific subversive, de
mistificare evenimențială, de manipulare mediatică, de fraudare
electorală și chiar de poliție politică
Noi, cei care, în decembrie 1989, la Timișoara, am declanșat Revoluția Română din decembrie
1989 (RRD-1989), prin organizarea revoltei timișorene, declanșată în data de 16 decembrie 1989,
respectiv prin transformarea acesteia în RRD-1989, constituind Frontul Democratic Român (FDR), în
data de 20 decembrie 1989, și proclamând orașul Timișoara ca primul oraș, din România, eliberat de
dictatura comunist-ceaușistă, precum și prin redactarea și difuzarea Proclamației FDR, în 21 decembrie
1989 (care a fost adevărata proclamație, precum și programul principal, prin care s-a legitimat
autenticitatea RRD-1989), având în vedere situația deosebit de gravă, din punct de vedere societal, în
care a ajuns România, ca Stat, și Poporul Român, ca Populație statală, la trecerea a doar 24 de ani, de la
înfăptuirea RRD-1989, declarăm, public, următoarele:
1. RRD-1989 a fost confiscată (furată) și deturnată, după victoria sa, înregistrată în data de 22
decembrie 1989, cu puțin după ora 12 (și marcată, din punct de vedere evenimențial-istoric, prin
fuga fostului dictator, cu elicopterul, de pe acoperișul fostului Comitet Central al Partidului
Comunist Român), prin constituirea, în aceeași zi, a așa-numitului: Consiliu al Frontului Salvării
Naționale (C-FSN), care, deși nu era legitimat printr-o participare, corespunzătoare, la RRD-1989,
până în acel moment, a confiscat, practic, puterea în Stat, cu sprijinul unei părți din conducerea, de
atunci, a Armatei, care a organizat și declanșat, în acest scop, un complot anti-revoluționar,
coordonat de către generalul Victor Atanase Stănculescu (constând în organizarea unei diversiuni
oculte și criminale, la nivel societal, numită popular: „atacul teroriștilor”, care a rămas
1
2.
3.
4.
5.
neinvestigată, nejudecată și nepedepsită, corespunzător, până în prezent), complot prin care a
reușit să înșele, prin mistificare faptică și manipulare mediatică, marea majoritate a Populației
României. Manipularea, în cauză, s-a efectuat (din câte s-a aflat ulterior) cu acordul, precum și cu
complicitatea conducerii C-FSN, care a beneficiat, de pe urma înșelării Populației României, de o
apreciere și simpatie, deosebit de mari (total nemeritate, în detrimentul revoluționarilor autentici),
transformată, ulterior, în capital politic, utilizat, apoi, de către FSN, care, din arbitru societal (rol pe
care și l-a asumat după victoria RRD-1989), s-a transformat, din organizație civică, în organizație
politică, câștigând, în mod detașat, în data de 20 mai 1990, primele alegeri declarate și considerate,
pe atunci: „cu adevărat libere”, după care a format primul Guvern, în componența căruia au fost
incluși și doi generali, inculpați, ulterior, și chiar dovediți vinovați și pedepsiți pentru reprimarea,
organizată de către Armată, asupra participanților la revolta timișoreană (Victor Atanase
Stănculescu, respectiv Mihai Chițac).
În contextul celor precizate anterior, apreciem că toate guvernele care s-au succedat, la
conducerea țării, după încheierea RRD-1989, s-au făcut vinovate de complicitate la acțiunea contra-
revoluționară, de confiscare și, respectiv, deturnare, pervertire și chiar batjocorire a idealurilor
RRD-1989 (începând cu Guvernul FSN), trebuind să fie, în mod adecvat, inculpate, judecate și
condamnate, în funcție de vinovăția lor, deoarece nu au manifestat voința politică, respectiv
datoria, oficială, de a contribui, într-un mod eficient, nici la aflarea adevărului (urmată de judecarea
și pedepsirea, corespunzătoare, a tuturor marilor vinovați pentru reprimarea participanților la RRD-
1989), și nici la întreprinderea unor acțiuni societale, corespunzătoare și necesare revenirii
României la starea de drept și de fapt, care ar fi trebuit să existe, în perioada post-revoluționară, în
vederea implementării, depline, la nivel societal, a programului principal al RRD-1989, specificat în
cadrul Proclamației FDR.
În scopul menționat anterior, mai apreciem ca imperios necesară și eliminarea prevederii
constituționale de interzicere a aplicării pedepsei cu moartea (prevăzută la Articolul 22, aliniatul 3,
din Constituția României), introdusă, în legislația post-revoluționară, imediat după judecarea
fostului cuplu dictatorial, în cadrul unei „mascarade juridice”, urmată, apoi, de execuția, imediată, a
acestora (dar cu posibila și chiar probabila omorâre, mai devreme, a fostului dictator, față de
omorârea, prin împușcare, a soției sale - semnalată, la nivel internațional, de către analiști și
observatori adecvați), din ordinul acelora care au acționat, în mod ocult și subversiv, dar și
determinant, pentru confiscarea RRD-1989, precum și pentru deturnarea, în timp, a programului
revoluționar, formulat prin Proclamația FDR.
Considerăm, de asemenea, că toți președinții României, din perioada post-revoluționară (cu
anumite circmstanțe atenuante, totuși, pentru cel de-al doilea președinte), sunt vinovați, în mod
adecvat, de acuzațiile, menționate anterior, și, în consecință, considerăm că trebuie inculpați,
judecați și pedepsiți, în funcție de vinovățiile lor, într-un mod corespunzător, având în vedere,
inclusiv, reintroducerea pedepsei cu moartea, în cadrul Constituției României, precum și a anulării
prescrierii temporale, a vinovățiilor, în cauză.
Mai considerăm că trebuie procedat, într-un mod similar, și cu toți prim-miniștrii, respectiv
miniștrii, guvernelor care au guvernat România, în perioada post-revoluționară.
2
6. Tot în contextul celor expuse anterior, mai considerăm că și alte persoane, care au deținut funcții,
oficiale, importante și determinante, în ceea ce privește obligativitatea investigării, legale, a
confiscării și deturnării RRD-1989, și nu și-au îndeplinit, corespunzător, îndatoririle oficiale, în cauză
(exemple: conducători de instituții militare, de instituții informative, de instituții de ordine, de
instituții de protecție și pază, dar și executanți din cadrul respectivelor instituții), trebuie, de
asemenea, să fie inculpați, judecați și pedepsiți, corespunzător, în funcție de vinovăția lor.
7. Având în vedere cele menționate anterior, apreciem că nu numai complicitatea guvernanților post-
revoluționari, în ceea ce privește neimplicarea, oficială, în aflarea adevărului, în legătură cu
confiscarea și deturnarea RRD-1989, precum și în inculparea, judecarea și pedepsirea,
corespunzătoare, a celor găsiți vinovați, a avut un rol determinant în ajungerea Statului Român în
deosebit de grava criză societală, în care se află, în prezent, ci și modul în care a fost condusă
România, la nivel parlamentar, respectiv prezidențial, respectiv guvernamental, prin comiterea a
numeroase abuzuri constituționale, respectiv legislative, datorate, în cea mai mare parte, declasării
societale a categoriei politico-partidice care a guvernat România, în perioada post-revoluționară.
Respectiva categorie societală a degenerat, de fapt, în timp, într-o adevărată mafie-clientelară, de
tip ocultă și subversivă, politico-partidică-masonică, coagulată și coalizată în scopul de a jefui,
sistematic și eficient, Statul Român, la adăpostul deținerii, oficiale, a funcțiilor de conducere cele
mai importante, precum și în scopul de a se menține, cu orice preț, la exercitarea puterii de Stat,
tocmai pentru a nu putea fi inculpată, judecată și pedepsită, oficial, în mod corespunzător, pentru
crimele, de nivel societal, comise, prin exercitarea, samavolnică, a puterii de Stat. Datorită
motivației expuse anterior, apreciem că se impune și necesitatea inculpării, judecării și pedepsirii,
corespunzătoare, inclusiv a tuturor parlamentarilor vinovați de complicitate la comiterea abuzurilor
constituționale, respectiv legislative, menționate anterior (în cazul în care nu au acționat,
corespunzător, în calitate de reprezentanți, aleși, ai Populației statale), în scopul de a se putea
urgenta stoparea acestui mod, ocult, subversiv și distructiv, de conducere, și de a-i înlocui, pe cei
care-l practică, cu alte persoane, neimplicate în comiterea actelor abuzive, menționate anterior, și
nici arondate, prin obediență specifică, organizațiilor politico-partidice, masonice, mafiote și de altă
natură, implicate în comiterea respectivelor fapte.
8. Tot în scopul menționat anterior, având în vedere faptul că, în Constituția, actuală, a României, nu
este prevăzută existența și funcționarea unei puteri de Stat garante a respectării Constituției
României, cu prerogative corespunzătoare, inclusiv în stoparea funcționării, subversive, a unor
instituții ce constituie și puteri de Stat (așa cum ar trebui să fie, dar nu este, instituția Curtea
Constituțională, datorită faptului că membrii săi componenți nu sunt aleși, direct, de către
Populație, ci numiți, de regulă, pe criterii specific clientelare), apreciem ca pe o măsură
indispensabilă și stringentă, schimbarea statutului instituției, în cauză, prin democratizare deplină și
desemnarea membrilor săi componenți, exclusiv prin alegerea acestora, de către Populația
României.
9. Conștientizând faptul că Poporul Român a ajuns (datorită numeroaselor abuzuri, comise în
conducerea Statului, de către nevrednica categorie politico-partidică, care a acaparat și care a
deținut puterea de Stat, în perioada post-revoluționară), într-un stadiu avansat de degradare,
3
transformându-se, din Popor, în Populație statală, cu un nivel corespunzător de reducere a
conștiinței statale, dorim să ajutăm (la nevoie, chiar într-un mod similar celui în care am procedat în
decembrie 1989), Populația, în cauză, motiv pentru care, în calitate de participanți, autentici, la
RRD-1989, considerăm de datoria noastră, civică, să ne declarăm, public: garanți individuali ai
apărării, promovării și continuării îndeplinirii idealurilor RRD-1989, ca fundament ideatic, la nivel
societal, în conformitate cu prevederile Articolului 1, aliniatul 3, din Constituția României.
10. În calitatea pe care ne-o asumăm, menționată anterior, declarăm, public, că nu vom permite ca
Populația României să fie manipulată de către categoria politico-partidică pe care am caracterizat-o
și am acuzat-o anterior, astfel încât să fie determinată să opteze, la viitorul referendum
constituțional, doar pentru „cacealmaua constituțională”, pe care se pregătește să i-o ofere, în
condiții de exclusivitate, actualul Parlament, așa cum s-a procedat și în cazul referendumurilor
constituționale anterioare, care s-au realizat în perioada post-revoluționară. Deoarece constatăm
că nici actualul Parlament nu are intenția de a revizui Constituția României astfel încât s-o
transforme, dintr-o: pseudo-lege, de tip: declarație oficială, de deziderate și intenții
constituționale, care este, de fapt, în prezent, într-o: Constituție de tip Lege supremă în Stat, care
trebuie să devină, atât de drept, cât și de fapt, mai ales prin: asocierea unui sistem jurisdicțional,
de nivel constituțional, care să includă un: Tribunal Constituțional, respectiv un: Cod de infracțiuni,
de nivel constituțional, respectiv un: Cod de proceduri juridice, de nivel constituțional, vom face
tot posibilul ca să oferim Populației statale un: proiect alternativ de Constituție, realizat de către
organizații autentice din cadrul Societății civile românești, care să permită Populației statale a
României să aleagă între două proiecte de revizuire constituțională, și nu doar să „culeagă” sau
să respingă proiectul constituțional oferit de către categoria politico-partidică majoritară, în
prezent, din Parlamentul României. În cadrul acțiunii menționate anterior, vom face cunoscut și
modul în care s-a manipulat dezbaterea, publică, referitoare la revizuirea Constituției, „regizată”
sub conducerea președintelui Asociației Pro-Democrația, desemnat de către coaliția politico-
partidică, majoritară, în prezent, în Parlamentul României, să conducă activtatea așa-numitului
Forum Constituțional 2013, care a avut grijă să selecteze, atent, marile orașe în care a organizat,
oficial, dezbateri publice pe tema revizuirii Constituției, astfel încât să evite, mai ales, orașul
Timișoara, cunoscut și recunoscut, nu doar din timpul RRD-1989, ci și din timpul protestelor care au
condus la căderea Guvernului E.Boc, ca: oraș de avangardă civică a României. Facem apel, în acest
context, către toți activiștii civici, autentici, din România și, mai ales, către specialiștii autentici în
Drept Constituțional, să se implice, în mod determinant, pentru a putea oferi Populației României,
o Constituție adevărată, căreia să-i fie asociat și un sistem jurisdicțional, de nivel constituțional,
în care să se definească infracțiunile specific constituționale, și, mai ales: crimele constituționale
(așa cum se procedează și alte State, precum: Germania), pentru a putea fi, în mod corespunzător,
inculpați, judecați și condamnați, inclusiv în România, acei „rău-făcători”, politico-partidici, care
au contribuit, determinant, la aducerea României în situația deosebit de gravă, din punct de
vedere societal, în care se află în prezent.
4
Epilog
Preludiu
În ambițioase mlaștini, orgolii dau în floare.
Buimace anotimpuri au tot descălecat.
Ambasadorii cinstei migrează în resemnare
Și stăpânește răul, cu sceptru de împărat.
Când treptele răbdării hrănesc indiferența
Și-n cuiburile înalte cresc ulii de pripas,
Păianjenii minciunii vânează inocența,
Cu pânza vicleniei și șarpele în glas.
Dar faldurile vremii adie a schimbare
Și noaptea deznădejdii, curând, vom risipi-o,
Desțelenind domnia epavei tutelare
Și prăvălind-o în hăuri, cu-n singur gând: adio!
Preşedinte
Lorin Fortuna

vineri, 11 ianuarie 2013

Propunere


Asociaţia “VICTORIA” a Luptătorilor
în Revoluţie, din Timişoara
Consiliul Director
Sediul: Timişoara, b-dul Iuliu Maniu, Nr. 11/1
Telefon: 0256/446595
E-mail: asociatia.victoria@gmail.com
Nr. 1/08.01.2013
Către:
- Consiliul Local Timişoara
- Primăria orașului Timişoara
- Comisia pentru Cultură, Arte şi Mijloace de informare a
Parlamentului României
- Ministerul Culturii şi Patrimoniului naţional
- Institutul Revoluţiei Române din Decembrie 1989
- Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor
- Asociaţiile de participanţi autentici, cu merite deosebite, la
realizarea Revoluţiei Române din decembrie 1989
- Mass-media
Comunicat
Cu privire la intenţia, exprimată, public, de către viceprimarul
Dan Diaconu, al oraşului Timişoara
( reprezentant al Partidului Naţional Liberal – varianta post – 1989)
de a pune în discuţia Comisiei de cultură, știință, învățământ,
sănătate, protecție socială, turism, ecologie, sport și culte, din
cadrul Consiliului Local Timişoara, propunerea de a da, unei străzi,
din oraşul Timişoara, numele lui Sergiu Nicolaescu, recent decedat
şi incinerat.
1. Ne-a surprins propunerea viceprimarului, menţionat anterior, în
contextul în care respectivul viceprimar nu şi-a găsit timpul necesar şi,
1

probabil, nici dispoziţia corespunzătoare de a participa, în data de
20.12.2012, la cea de a 23-a aniversare a RRD – 1989, în cadrul unei
manifestări festive, organizată chiar în Sala de Consiliu a Primăriei, deşi, la
manifestarea respectivă, a participat primarul oraşului, care a şi luat
cuvântul, cinstind astfel, în mod specific şi oficial, aniversarea în cauză, iar
data calendaristică de 20.12. a fost desemnată, ca dată anuală, de către
Consiliul Local Timişoara (dar în componenţa anterioară actualului Consiliului
Local), ca: Zi de importanţă locală, precum şi ca: Zi a Timişoarei, în care să se
cinstească, oficial, la nivel local: Revoluţia Română din decembrie 1989 –
RRD 1989.
2. În contextul menționat anterior, precizăm că manifestările în cauză
se desfășurau inclusiv cu sprijin logistic din partea Primăriei oraşului
Timişoara, şi au au fost anunţate, oficial, atât de către serviciul de relații
publice al Primăriei, cât și de către asociația noastră, prin afişe
corespunzătoare (în cadrul sistemului de afişaj, public, al Primăriei oraşului).
Mai mult decât atât, viceprimarul respectiv, în a cărui atribuţiuni, de serviciu
(din câte cunoaştem), sunt incluse şi manifestările culturale, de aniversare, a
anunţat, printr-o funcţionară a Primăriei, abilitată, special, pentru a asista şi a
ajuta, din partea Primăriei, la desfăşurarea manifestărilor aniversare a celei
de a 23-a aniversări a RRD-1989, organizate în data de 20.12.2012, că
Instituţia Primăriei va fi corespunzător reprezentată, inclusiv la mitingul
aniversar, organizat în Piaţa Victoriei, între orele 16-17. În contextul expus
anterior, trebuie să declarăm și, totodată, să reclamăm, public, faptul că
viceprimarul Dan Diaconu nu doar că, pe de o parte, nu şi-a respectat
promisiunea și datoria oficială, în sensul că nici el și nici un alt reprezentant,
delegat al Primăriei, pentru a lua cuvântul, nu au fost prezenți în Piața
Victoriei, la începerea mitingului, festiv, aniversar, desfăşurat sub denumirea
tradițională: “Timișoara-primul oraș liber, în timpul RRD-1989”, dar, pe de
altă parte a programat, chiar în perioada respectivă, în acealași loc,
desfăşurarea unor repetiţii, preliminare, ale unei formaţii muzicale, angajată
a evolua în deschiderea concertului ce urma a fi susținut de către formaţia
Phoenix, pe aceeaşi scenă, în aceeaşi zi, dar la ora 19, concert prevăzut cu
repetiţii preliminare (care urmau, însă, să înceapă abia la ora 17),
2

împiedicând, astfel, desfăşurarea mitingului, tradiţional, aniversar, a RRD –
1989, aflat la cea de a 23-a ediţie.
3. În contextul expus anterior, nici nu ne mai miră faptul că acelaşi
viceprimar a făcut, recent, public, anunţul menţionat anterior, referitor la
intenţia de a acorda, oficial, numele defunctului Sergiu Nicolaescu, unei
străzi din oraşul Timişoara, precum şi de a monta o placă comemorativă pe
clădirea în care a locuit, cândva, în oraşul Timişoara, Sergiu Nicolaescu,
împreună cu familia sa, într-o anumită perioadă temporară, din trecutul său.
4. Referitor la adevărata contribuţie a persoanei Sergiu Nicolaescu, în
cadrul RRD – 1989, dorim să facem cunoscut că în conformitate cu
rezultatele mai multor cercetări, efectuate, inclusiv, de către reprezentanţi ai
asociaţiei noastre, precum şi de către alţi analişti
( rezultate care au făcut şi obiectul unor dezbateri publice, în
mass-media centrală, inclusive în ultimele zile, cu prilejul încetării existenței
sale fizice), au fost aduse, celui recent dispărut, pe lângă aprecieri și omagii
(referitoare la activitatea sa cinematografică), și grave acuzaţii, referitoare la
comportarea sa, în cadrul RRD-1989, motiv pentru care apreciem că
propunerea viceprimarului Timişoarei, menţionată anterior, este, mai ales,
pentru participanţii autentici, din Timişoara, cu merite deosebite, la
înfăptuirea RRD – 1989, nu doar inoportună, ci şi de neacceptat. În contextul
expus anterior, dorim să facem cunoscute, în cadrul acestei luări, publice, de
atitudine, următoarele informaţii (care puteau fi cunoscute, în prealabil, de
către viceprimarul Dan Diaconu, dacă ar fi considerat oportun ca, înainte de
a-şi anunţa, public, intenţiile menţionate anterior, să consulte şi opinia
asociaţiei noastre, precum şi a altor asociaţii, autentice și legal constituite, de
participanţi la RRD – 1989):
4.1. Sergiu Nicolaescu nu a participat la acţiunile autentice, apreciate,
ca atare, de către cunoscători, precum și ca fiind semnificative şi, mai ales,
determinante, pentru RDD – 1989, în Bucureşti (exemple: transformarea în
acţiune de protest, anti-ceauşist, a mitingului organizat de către fosta
conducere comunistă, totalitară, în capitală, în data de 21.12.1989, în actuala
Piaţă a Revoluţiei, prin care organizatorii au intenţionat, în principal, să
condamne, public, ca: acţiuni huliganice, declanşarea revoltei timişorene, în
3

data de 16.12.1989, şi, apoi, declanşarea a RDD – 1989, în data de
20.12.1989, la Timişoara, precum și pentru a-i declara, public, pe
revoluţionarii timişoreni ca fiind huligani şi agenţi străini, infiltraţi, în mod
subversiv, în ţară, pentru a o destabilize, precum şi, pentru a provoca o
secesiune, teritorială, a Banatului, de România, dar, în realitate, pentru a
motiva, în acest mod, inplicarea forţelor armate, ale ţării, în reprimarea,
violentă, a manifestărilor de protest şi de revoltă, declanşate, la Timişoara,
împotriva fostului regim comunist-totalitar.
4.2 Tot referitor la Sergiu Nicolaescu, menţionăm că, deşi a fost primul
reprezentant al Consiliului Frontului Salvării Naţionale (C-FSN), care a venit,
în vizită oficială, la Timişoara, imediat după preluarea, frauduloasă şi
nelegitimă, din punct de vedere revoluţionar, a puterii în stat (de către aşa
numitul: Consiliu al Frontului Salvării Naţionale –
C-FSN), și a recunoscut, public, la vremea respectivă, faptul că declanşarea
RRD-1989 s-a produs la Timişoara, în data de 20.12.1989, prin constituirea
Frontului Democratic Roman – FDR, precum şi prin darea publicităţii a
Proclamaţiei FDR, ca prim document, fundamental, al RRD – 1989 (afirmaţii
pe care le-a inclus şi în unele dintre primele cărţi și publicații, referitoare la
RRD – 1989, pe care le-a publicat, în calitate de autor, respectiv de
intervievat), ulterior şi-a schimbat opiniile respective, publicându-le în cadrul
altor cărţi şi publicaţii, în care susținea că RRD - 1989 s-a declanşat, la
Bucureşti, abia cu ocazia constituirii C-FSN (în noaptea de 22.12.1989, în
jurul orei 22:30), adică după căderea fostului regim comunist – totalitar,
substituind, astfel, adevărata RRD – 1989, cu contrarevoluția reprezentată
de bătălia, ocultă şi subversivă, declanşată pentru acapararea puterii în
stat, după victoria RRD – 1989 (marcată prin fuga fostului dictator comunist,
cu elicopterul, de pe acoperişul clădirii Comitetului Central al Partidului
Comunist Român: (CC-PCR), în data de 22.12.1989, cu puţin după ora 12 –
ziua.
4.3. Tot referitor la comportarea duplicitară a lui celui recent decedat,
în faza de preluare (în fapt: confiscare) a puterii în stat, în mod ocult şi
subversiv, în opinia noastră, după victoria RRD-1989, de către
C-FSN (coordonat, de către anumite persoane, dintre care, apreciem că mai
4

trebuie menţionate, alături de Sergiu Nicolaescu, mai ales: Ion Iliescu, Silviu
Brucan, Nicolae Militaru ş.a.), trebuie să mai menționăm faptul că Sergiu
Nicolaescu a încercat să determine mulţimea de revoluţionari, aflată în seara
zilei de 22.12.1989, în sediul CC-PCR, precum şi în actuala Piaţă a Revoluţiei,
din Bucureşti, să plece acasă (invocând o pretinsă amplasare a unei bombe,
în respectiva clădire), pentru a permite, astfel, complotiştilor, din cadrul CFSN, precum şi a celor din cadrul conducerii, de atunci, a Ministerului Apărării
Naţionale (MApN), să acţioneze, neobstrucţionaţi, în realizarea complotului
de confiscare a puterii în stat. Mai menționăm că, în cadrul aceluiași complot,
pe care îl apreciem ca fiind: contra-revoluționar, s-a mai “remarcat“, în mod
deosebit, în calitate de complice și coordonator militar: Victor Atanase
Stănculescu, care a coordonat organizarea şi declanşarea, în data de
22.12.1989, în jurul orei 18:30, a farsei societale, oculte, cinice şi criminale,
denumită: “atacul teroriştilor”, în scopul de a sprijini astfel, acțiunea de
confiscare a puterii în stat, de către C-FSN, precum și de a prilejui
complotiștilor, din cadrul C-FSN, ocazia de a se “legitima”, ca revoluționari
autentici, și încă: cu merite deosebite. Precizăm că respectiva acţiune,
ocultă, subversivă şi criminală, la nivel societal, a fost deconspirată, ulterior,
de către mai mulţi analişti, avizați, ai evenimentelor oculte si subversive
(contra-revoluționare), desfăşurate în cadrul RRD-1989, între care dorim să
evidenţiem, în primul rând, pe generalul: Mircea Chelaru, care, însă, abia
după trecerea a 20 de ani, de la producerea evenimentului în cauză,
“eliberat” (conform propriei sale mărturisiri) de povara păstrării secretului
militar(!), referitor la respectivul eveniment, a făcut dezvăluiri senzaţionale,
dar şi edificatoare, în cadrul unei dezbateri publice, organizată de către
Institutul Revoluţiei Române, din decembrie 1989, în legătură cu implicarea
şi cu participarea unor trupe speciale, din cadrul Armatei Române
(exemple: Reţeaua “K”, Reţeaua “R”, Batalionul 404, din Buzău, ş.a.), la
realizarea și, mai ales, la mistificarea evenimentului în cauză, la care a
participat şi preşedintele asociaţiei noastre, precum şi multe alte persoane,
inclusiv foşti militari, de grad înalt, care nu au reacţionat la declaraţiile, în
cauză, decât printr-o tăcere elocventă. Tot în acelaşi context, mai semnalăm
că, în vreme ce Sergiu Nicolaescu solicita, insistent (dar și subversiv, în
5

aprecierea noastră), în seara zilei de 22.12.1989, ca revoluţionarii aflaţi în
clădirea CC-PCR, să părăsească, urgent, respectiva clădire (acţiunea
respectivă fiind întregistrată pe casete TV, care au fost, apoi, difuzate public),
în acelaşi timp şi în aceeaşi clădire, dar în alte parți (exemplu: în balconul CCPCR), alţi revoluţionari, autentici (exemplu: Dumitru Dincă şi mai ales,
apelurile dramatice ale lui Iosif Dan – secvenţa în cauză, fiind, de asemenea,
înregistrată video şi difuzată, public, ulterior, de mai multe ori, cu diferite
ocazii, de către mass-media), sesizând, probabil, declanşarea şi chiar
derularea, de fapt, a unui complot de confiscare a puterii în stat, se
străduiau, la rândul lor, prin apeluri dramatice, să determine mulţimea, aflată
acolo, să nu părăsească nici clădirea şi nici Piaţa, în care se aflau, pe motivul
că exista riscul să se piardă, tocmai în acele momente, tot ce se câştigase,
până atunci, prin înfăptuirea RRD-1989 (cum, de altfel, din nenorocire
pentru România, apreciem că s-a şi întâmplat).
5. Pentru a dovedi, cu probe corespunzătoare, rolul de ”regizor” ocult
şi subversiv, pe care şi l-a asumat Sergiu Nicolaescu, în confiscarea puterii,
în stat, după victoria RRD-1989, precizăm și faptul că respectivul “regizor” a
realizat, la puţină vreme după revoluţie, filmul: “Punctul Zero”, în care, în
mod deliberat, a falsificat şi mistificat procesul juridic (în realitate, o : farsă
juridică) intentat fostului cuplu dictatorial: Nicolae şi Elena Ceauşescu,
proces care, prin modul subversiv în care a fost organizat şi realizat, a
provocat irosirea și deturnarea, în reproș, a unui imens val de simpatie,
declanşat, la nivel internaţional, de către autentica RRD-1989. În cadrul
aceluiaşi exemplu, prezentat anterior, apreciem că mai trebuie semnalat şi
faptul că, în filmul respectiv, “regizorul” Sergiu Nicolaescu l-a prezentat pe
coordonatorul şi, totodată (în aprecierea noastră), principalul vinovat de
organizarea şi declanşarea complotului mistificator şi criminal, denumit,
ulterior: “atacul teroriştilor”: Victor Atanase Stănculescu, ca pe un
“salvator (!)” al RRD – 1989, care, chipurile, ar fi împiedicat desfășurarea
unui complot, străin, ce urmărea răpirea cuplului dictatorial, în cauză
(motivată ca dorită a fi realizată de către presupuşi agenţi ai unor grupări de
interese străine, infiltrați, special, în România, în acest scop, proveniţi din
state neprecizate, în film, dar previzionate ca fiind sovietice), pentru a “feri”,
6

astfel, cuplu dictatorial, în cauză, de pericolul intentării unui proces, de drept,
respectiv de pericolul unei investigaţii şi judecăţi juridice, corecte, când,
tocmai farsa juridică, organizată de către C-FSN, cu complicitatea grupului
de complotişti, din cadrul conducerii MApN, condus de către generalul (pe
atunci) Victor Atanase Stănculescu (în prezent: soldat şi condamnat, juridic,
definitiv, pentru ordonarea comiterii de crime în timpul RRD-1989), a
urmărit, de fapt, asasinarea cuplului respectiv, ca urmare a desfăşurării
respectivei farse juridice, în scopul de a le închide, definitiv, gura, celor
două persoane, pentru a nu mai putea face declaraţii, publice, în cadrul
unui, eventual, alt proces, corect realizat. Pe de altă parte, apreciem că
asasinarea respectivă se urmărea a fi efectuată, inclusiv pentru a se ascunde,
astfel, faptul că anumiţi complotişti doreau să ajungă în posesia unor fonduri
financiare, precum şi a unor bunuri de valoare, aflate în proprietate
personală, a cuplului în cauză (depuse, probabil, la bănci din străinătate),
precum şi menţinerea, secretă, a jafului comis astfel. Menţionăm, în acelaşi
context, că, atât la nivel intern, cât şi la nivel internaţional, mai mulţi analişti
s-au pronunţat, în acest mod (invocând probabilitatea ca Nicolae Ceauşescu
să fi fost, chiar torturat, în vederea obținerii respectivelor informații), și chiar
să fi decedat, în urma presiunilor şi a torturilor la care a fost supus
(cunoscându-se faptul că era grav bolnav de diabet şi dependent insulinic, iar
în respectiv detenţie a refuzat să i se facă injecţiile necesare, cu insulină), fapt
care, probabil, a determinat, pe asasini, să falsifice chiar episodul execuției,
prin împuşcare, a cuplului în cauză. Astfel, potrivit tot unor analiști
internaționali și autohtoni, a modului de desfășurare a execuţiei cuplului
dictatorial, a fost împușcată, de fapt, doar soția dictatorului (efect semnalat
prin sesizarea aspectului că sângele scurs, după impușcare, provenea doar de
la soția dictatorului, iar dictatorul avea, deja, întipărită, pe față, paloarea
specific cadavrerică, dovadă că decedase, cu mai multe ore, înainte de a fi și
împușcat). Cele menţionate anterior motivează şi secretul în care s-a
organizat şi desfăşurat farsa juridică, în urma căreia a fost asasinat fostul
cuplu dictatorial, care (după cum s-a aflat ulterior) se afla, în stare de arest,
încă din după-amiaza zilei de 22.12.1989, în cadrul garnizoanei militare din
Târgovişte, în timp ce anunţul, public şi oficial, privind desfăşurarea
7

procesului şi respectiv a execuţiei cuplului dictatorial, au fost date
publicităţii abia în seara datei de 25.12.1989, prin intermediul unei casete,
apreciate ca trucate, inclusiv de către mass-media internaţională, în care
episodul împuşcării cuplului dictatorial lipseşte, cu desăvârşire, fiind înlocuit
doar cu zgomotul unor împuşcături, precum şi cu explicaţia, penibilă, şi de
neacceptat, pentru cunoscători, că execuţia nu a putut fi filmată datorită
descărcării bateriilor aparutului de filmat, fenomen care, în optica, specifică,
a respectivilor mistificatori, a cauzat, însă, doar absența imaginii respective,
dar nu şi a sunetului asociat.
6. Apreciem că nu putem încheia expunerea numeroaselor acţiuni
falsificatoare şi mistificatoare, la care s-a pretat “regizorul” ocult şi
subversiv al RRD-1989, care a fost Sergiu Nicolaescu, fără a menţiona şi
faptul că nu şi-a asumat finalizarea şi publicarea Raportului de investigare a
RRD-1989, efectuat de către Comisia senatorială a Parlamentului României,
pe care a condus-o, şi că a menţinut, secrete, anumite aspecte ale
investigaţiilor efectuate, pe de-o parte, în timp ce, pe de altă parte, a
falsificat şi mistificat alte aspecte, de o asemenea manieră, încât alţi
membri, componenţi, ai Comisiei în cauză (probabil neafiliaţi şi, astfel,
neobedienţi, grupărilor de interese pe care le-a reprezentat şi promovat
Sergiu Nicolaescu, atât în timpul desfăşurării RRD-1989, cât şi în timpul cât a
funcţionat Comisia senatorială de invesigaţii a RRD-1989), au refuzat să şi-l
asume, prin semnătura lor (referitor la varianta finală a Raportului, în cauză,
propusă de către “regizorul” falsificator şi mistificator), optând pentru o
variantă diferită de cea propusă, susținută și asumată, prin semnătură, de
către Sergiu Nicolaescu, a Raportului respectiv. Referitor la evenimentele
desfăşurate la Timişoara, în perioada 16-22.12.1989, până la victoria RRD1989, precizăm (ca pe o ilustrare elocventă a modului în care a optat să
investigheze Sergiu Nicolaescu) faptul că, în varianta Raportului pe care a
dorit s-o impună şi celorlalţi membri ai Comisiei senatoriale, dar nu a reuşit,
cauza declanşării, la Timişoara, a revoltei, în data de 16.12.1989 şi apoi a
revoluţiei, în data de 20.12.1989, este menţionată, “oficial”, a consta în
infiltrarea de agenţi iugoslavi, respectiv unguri, respectiv sovietici (ultimii
fiind denumiţi, în raport, ca: roşii), adică exact “cauza” pe care s-au străduit
8

s-o impună, în timpul desfăşurării RRD-1989, agenţii departamentului de filaj,
al Securităţii, din Timişoara, precum şi “specialiştii” în culegere de informaţii,
trimişi din Capitală, precum şi din alte oraşe (exemplu: Buzău, Batalionul
404), pentru a minimaliza rolul revoluţionarilor, timişoreni, autentici, pe de-o
parte, precum şi pentru a justifica, pe de altă parte, implicarea trupelor
MApN, în vederea reprimării protestatarilor, iar, din data de 20.12.1989, a
revoluţionarilor, care şi-au asumat, în mod voluntar, riscul existențial al
declanşării revoltei şi apoi al declanşării revoluţiei. Precizăm, în acest context
că implicarea armatei regulate nu se putea efectua, legal (din câte cunoștem,
în conformitate cu legislaţia existentă), atunci, decât în cazul în care ar fi fost
justificată de o agresiune externă, care, eventual, să fie considerată şi
declarată, la nivel oficial, ca fiind mascată în spatele unei aparente revolte
populare. Pentru a ilustra mai complet şi mai sugestiv, contextul, menţionat
anterior, recomandăm a se consulta, în arhiva postului de televiziune
“România TV”, emisiunea în care fostul Procuror general al României: Doru
Viorel Ursu, a prezentat respectivul Raport – varianta Sergiu Nicolaescu,
despre care a precizat că i-a fost înmânat, chiar de către Sergiu Nicolaescu,
cu recomandarea (elocventă, în aprecierea noastră), de a-l menţine secret,
emisiunea în cauză fiind difuzată în perioada imediat următoare decesului lui
Sergiu Nicolaescu. Precizăm, în încheiere, faptul că argumentele
contrafăcute, referitoare la evenimentele care au avut loc, în orașul
Timișoara, în cadrul RRD-1989, și care au fost, corespunzător, falsificate si
mistificate, de către instituţiile de culegere de informaţii, ale fostului regim
comunist-totalitar, deși existau și încă există, în cadrul instituțiilor respective,
nu au fost luate, în considerare, nici la desfăşurarea procesului vinovaţilor
pentru reprimarea violentă a protestatarilor şi respectiv a revoluţionarilor,
din cadrul RRD-1989, tocmai la intervenția, expresă, cu privire la falsitatea,
mistificarea şi subversitatea lor, efectuată de către mai mulţi revoluţionari
autentici (dintre care, unii, au depus chiar, oficial, mărturie, în acest sens,
inclusiv ca martori, în procesul respectiv). Însă, după trecerea unei perioade
temporale corespunzătoare, constatăm, cu uimire dar și cu indignare, că
respectivele „argumente” sunt luate, din nou, în considerare, de către
reprezentanţii anumitor grupări de interese, oculte şi subversive, actuale,
9

vineri, 4 ianuarie 2013

Despre revolutionarii autentici


Asociația „VICTORIA” a Luptătorilor în Revoluție, din Timișoara
   Consiliul  Director
Timișoara, b-dul Iuliu Maniu nr. 11/1, tel.: 0256/446595
E-mail: asociatia.victoria@gmail.com
  Timișoara
  Nr. 16/06.12.2012   
                                                                   
În legătură cu hotărârea actualului Prim-ministru al Guvernului României, de a reintegra, oficial, în categoria societală a participanților, autentici, remarcați prin merite deosebite, în  realizarea Revoluției Române din decembrie 1989 (RRD-1989), a aproximativ 5.500 de solicitanți, care nu au fost aprobați, până în prezent, în calitatea menționată anterior, de către fosta conducere a Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor (SSPR)
către
Electoratul României
spre știință:
- Senatului Parlamentului României
- Camerei Deputaților a Parlamentului României
- Comisiei Parlamentare pentru problemele revoluționarilor
- Guvernului României
- Ministerului Administrației și Internelor
- Ministerului Muncii și Protecției Sociale
- Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor
- Asociațiilor de participanți autentici la RRD-1989
- Mass-media
În legătură cu hotărârea actualului Prim-ministru al Guvernului României, de a reintegra, oficial, în categoria societală a participanților, autentici, remarcați prin merite deosebite, în  realizarea Revoluției Române din decembrie 1989 (RRD-1989), a aproximativ 5.500 de solicitanți, care nu au fost aprobați, până în prezent, în calitatea menționată anterior, de către fosta conducere a Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor (SSPR), pentru a fi recunoscuți, oficial, ca: Luptători remarcați prin fapte deosebite pentru victoria RRD-1989 (și de a beneficia, astfel, mai ales de drepturile materiale, conferite prin Legea Recunoștinței Nr. 341/2004, acelor participanți, autentici, cu merite deosebite la realizarea RRD-1989, și de a li se acorda, retroactiv, drepturile bănești în cauză), ne vedem nevoiți, dar și motivați, corespunzător, a face, publice, următoarele considerente și opinii:
 1. Grupul celor, aproximativ, 5.000 de solicitanți, de a beneficia de drepturile conferite prin Legea 341/2004 și, mai ales, de drepturile cu specific material, respectiv financiar, reprezintă, din câte cunoaștem, o parte, corespunzător selectată, din grupul, mult mai mare, de solicitanți, cărora fostul Secretar de Stat al SSPR, care a fost demis, cu puțină vreme, în urmă, pentru că, pe de o parte, a insistat prea mult (în opinia actualului Prim-ministru al Guvernului României) pentru reacordarea drepturilor materiale și financiare, conferite prin Legea Nr. 341/2004, Luptătorilor (autentici!) remarcați prin fapte deosebite pentru victoria RRD-1989, iar, pe de altă parte, pentru că s-a opus, cât a putut, legiferării, în aceeași calitate, specificată legislativ, a impostorilor de tip: clientelari politico-partidic, și, mai ales, a foștilor: agenți „acoperiți”, care au acționat în mod subversiv, diversionist și chiar criminal, în cadrul RRD-1989, și care, în loc să fie, oficial, deconspirați, inculpați și judecați, pentru faptele lor, în condițiile în care puterea în stat a fost confiscată, în aceeași zi în care s-a obținut victoria RRD-1989 (adică în data de 22.12.1989, ora 12), de către așa-numitul Consiliu al Frontului Salvării Naționale (C-FSN, la ora 22), tocmai cu sprijinul multor agenți diversioniști și corespunzător „acoperiți”, mai ales prin declanșarea farsei societale, subversive și criminale, denumită, popular: „atacul teroriștilor” (care nici până în prezent nu a fost investigată și judecată, atât din punct de vedere juridic, cât și din punct de vedere istoric), ba mai mult, pentru ca batjocorirea celor care, în mod autentic și, mai ales, voluntar, au contribuit la realizarea RRD-1989, să fie deplină, mulți dintre agenții „acoperiți”, în cauză, s-au pretat, inclusiv, la arogarea unor merite, deosebite, în  realizarea RRD-1989, solicitând ca acestea să le fie nu doar recunoscute, oficial, ci și răsplătite, într-un mod similar cu cel în care au fost recunoscuți și răsplătiți participanții autentici, cu merite deosebite, la realizarea RRD-1989. În contextul expus anterior, precizăm că asociația noastră a realizat, a pus în dezbatere publică și apoi a înaintat, oficial, forurilor în drept, un proiect de modificare a Legii 341/2004 (pentru care s-au primit și confirmări de primire din partea unor instituții destinatare), prin care categoria generală de: Luptător remarcat prin fapte deosebite pentru victoria RRD-1989, acordată, în devălmășie, tuturor participanților, autentici, cu merite deosebite, la realizarea RRD-1989, a fost defalcată în 4 categorii distincte, în funcție de importanța meritelor celor în cauză, iar numărul total al participanților autentici, cu merite deosebite, la realizarea RRD-1989, a fost estimat și motivat la doar 4.000, în total, existenți în prezent, restul solicitanților, de peste 10.000, din câte cunoaștem, fiind considerați: impostori, între care și cei 5.000 avuți în vedere de actualul Prim-ministru, pentru a fi declarați oficial și răsplătiți corespunzător, inclusiv din punct de vedere financiar, ca Luptători remarcați prin fapte deosebite, la realizarea RRD-1989.
 2. Agenții „acoperiți”, în cauză, au avut, din câte cunoaștem, un puternic sprijinitor și promotor de interese (contra cost, legiferat chiar notarial) în persoana fostului Secretar de Stat al SSPR: George Costin, aflat, în prezent, în detenție, fiind cercetat, penal, tocmai pentru abuzurile pe care le-a comis, inclusiv în contextul în care demiterea și inculparea persoanei respective a fost solicitată, public, chiar prin demonstrații de protest, ale revoluționarilor „autentici”, cu merite deosebite, la realizarea RRD-1989, în perioada cuprinsă între toamna anului precedent (începând cu mitingul de protest, de la Timișoara, organizat în data de 03.09.2011, de către mai multe asociații de revoluționari, și continuate, apoi, până în primăvara anului următor, acțiuni soldate, în cele din urmă, cu demiterea fostului Prim-ministru Emil Boc (în principal), precum și cu demiterea, arestarea și inculparea fostului Secretar de Stat al SSPR: George Costin (în subsidiar).
 3. Trebuie să se cunoască faptul că, în contextul în care fostul Prim-ministru (menționat anterior), precum și fostul Președinte al țării (actual Guvernator, în aprecierea noastră), impus în mod samavolnic, de către un grup subversiv din cadrul conducerii Uniunii Europene (UE), după ce a fost demis, prin referendum, de către Electoratul României, au conștientizat nedreptatea, dar și eroarea politică pe care au comis-o împotriva revoluționarilor autentici și, în acest context, s-a anunțat, oficial, că nedreptatea în cauză va fi remediată, actualul Prim-ministru: V.V. Ponta, pe atunci doar președinte al Partidului Social Democrat (PSD), a anunțat, public, că, dacă se va proceda astfel, „el” - ca, probabil: „important personaj politico-partidic” și președinte al PSD, va sista, din nou, acordarea drepturilor în cauză.
 4. Apreciem că mai trebuie semnalat și faptul că atunci când legea de sistare a drepturilor materiale acordate revoluționarilor autentici s-a votat în Parlament (cu o majoritate parlamentară, pe atunci, pro - Partidul Democrat Liberal - PDL), în timp ce reprezentanții parlamentari ai PSD, precum și cei ai Partidului Național Liberal (PNL), au votat împotrivă, V.V. Ponta (în calitate de președinte al PSD, dar și de parlamentar) a absentat, în mod „strategic”, la ședința parlamentară în cauză.
 5. Cea mai gravă acuzație, pe care apreciem, însă, că trebuie s-o aducem Prim-ministrului V.V. Ponta, este aceea că, în calitate de reprezentant al României, a acceptat („cu capul plecat”) ”Dictatul de la Bruxelles”, impus de gruparea subversivă din cadrul UE (menționată anterior), în legătură cu demiterea, prin referendum, a fostului Președinte al țării, contribuind, astfel, în mod determinant și complicitar, la instalarea samavolnică a fostului Președinte (demis, prin referendum, de către Electoratul României) ca: Guvernator al României, prin uzurpare de Suveranitate națională, în contextul în care Constituția actuală a României prevede (în cadrul Articolului 2, aliniatul 1) că Suveranitatea națională aparține, exclusiv, Poporului Român (cu precizarea că V.V. Ponta este, de profesie, jurist și, în plus, din câte cunoaștem: cadru didactic, în același domeniu, la „cunoscuta” Universitate Spiru Haret).
 6. Având în vedere cele menționate anterior, apreciem că V.V. Ponta a trădat, de fapt, idealurile RRD-1989 (prevăzute ca bază ideatică a Statului Român, în cadrul Articolului 1, aliniatul 3, al Constituției actuale a României) și că, inclusiv în această calitate, apreciem că este vinovat principal (alături de actualul Guvernator al României, precum și de alți importanți funcționari de stat) pentru: transformarea Statului Român, din: Stat de drept: suveran și independent, în Stat, de fapt: vasal față de gruparea subversivă din cadrul conducerii UE, delict pe care îl apreciem a fi de gravitatea unei: „crime constituționale”, dar cu precizarea că, din nenorocire, în cadrul Constituției actuale a României, nu este prevăzută existența unui sistem jurisdicțional, de nivel constituțional (ca în alte țări europene, exemplu: Germania), care să definească infracțiunile de tip constituțional și, mai ales: crimele constituționale (exemple: uzurparea de suveranitate; genocidul categorial
civilizațional; înalta trădare; practicarea poliției politice și, în general: abuzul constituțional, cu efecte societale grave ș.a.), neajuns care apreciem că trebuie înlăturat, de urgență, printr-o viitoare revizuire, adecvată, a Constituției actuale a României. Considerăm însă, pe de altă parte, referitor la propunerea anterioară (ca obiectiv fundamental constituțional), nu poate fi îndeplinit, atâta vreme cât, în România, mai sunt, încă,  în funcții principale, de conducere, în stat, persoane ca: T. Băsescu; V.V. Ponta; Valeriu Zgonea; Augustin Zegrean; Aspazia Cojocaru; Alina Ghica; George Maior; Teodor Meleșcanu; Mihai Răzvan Ungureanu și, mai ales: Mugur Isărescu).
În final, recunoscând și apreciind meritele actualei coaliții de guvernare: Uniunea Social-Liberală (USL) pentru înlăturarea coaliției anterioare de guvernare (pe care o apreciem, prin efectele guvernării, în cauză, nu doar ca samavolnică, abuzivă-constituțional și subversivă, ci, mai ales, deosebit de distructivă la nivel societal și chiar statal), considerăm, însă, pe de altă parte, că V.V. Ponta trebuie schimbat, de urgență, din funcția de Prim-ministru, și numită, în locul său, o persoană respectabilă, competentă, dar și morală, care să poată face dovada, publică, că meritele sale, atât profesionale, cât și politice, nu se bazează pe plagiat grosolan, nici pe ucenicie pe lângă un infractor politic de talia lui Adrian Năstase, nici pe sperjur politic și, mai ales, pe înaltă trădare (exemplificând și, totodată, atenționând, în acest context, a se avea în vedere și modul în care actualul Prim-ministru dorea, dar nu a reușit să privatizeze intreprinderea Oltchim, în favoarea, din câte cunoaștem, a Angelei Merkel, dar în detrimentul populației României (și mai ales a angajaților de la Oltchim), precum și modul în care și-a asumat organizarea alegerilor parlamentare, fără ca o instituție abilitată să-și asume răspunderea de a comunica, oficial, care este numărul real al Populației cu drept de vot, îndreptățită, legal să voteze la alegerile parlamentare din data de: 09.12.2012, pentru a se putea verifica, astfel, dacă numărul deputaților, al senatorilor, care trebuiesc aleși, precum și cheltuielile electorale implicate, au fost calculate, în mod corect și legal, în funcție de numărul real al respectivei Populații cu drept de vot ș.a.).
În contextul celor expuse anterior, lansăm un apel către Electoratul României, în general, precum și către organizațiile autentice, de revoluționari, precum și către activiștii civici, autentici, în special pentru a stopa, atât prin vot, cât și prin acțiuni de protest public, corespunzător organizate, menținerea într-o funcție publică principală a Statului Român (mai ales după viitoarele alegeri parlamentare), a nedemnului personaj politico-partidic, care este V.V. Ponta, precum și pentru inculparea și judecarea sa, pentru comiterea abuzurilor legislative și, mai ales, constituționale, menționate anterior.
        Președinte
              Lorin Ioan Fortuna