Propunere

Asociaţia “VICTORIA” a Luptătorilor

în Revoluţie, din Timişoara

Consiliul Director

Sediul: Timişoara, b-dul Iuliu Maniu, Nr. 11/1

Telefon: 0256/446595

E-mail: asociatia.victoria@gmail.com

Nr. 1/08.01.2013

Către:

- Consiliul Local Timişoara

- Primăria orașului Timişoara

- Comisia pentru Cultură, Arte şi Mijloace de informare a

Parlamentului României

- Ministerul Culturii şi Patrimoniului naţional

- Institutul Revoluţiei Române din Decembrie 1989

- Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor

- Asociaţiile de participanţi autentici, cu merite deosebite, la

realizarea Revoluţiei Române din decembrie 1989

- Mass-media

Comunicat

Cu privire la intenţia, exprimată, public, de către viceprimarul

Dan Diaconu, al oraşului Timişoara

( reprezentant al Partidului Naţional Liberal – varianta post – 1989)

de a pune în discuţia Comisiei de cultură, știință, învățământ,

sănătate, protecție socială, turism, ecologie, sport și culte, din

cadrul Consiliului Local Timişoara, propunerea de a da, unei străzi,

din oraşul Timişoara, numele lui Sergiu Nicolaescu, recent decedat

şi incinerat.

1. Ne-a surprins propunerea viceprimarului, menţionat anterior, în

contextul în care respectivul viceprimar nu şi-a găsit timpul necesar şi,

1

probabil, nici dispoziţia corespunzătoare de a participa, în data de

20.12.2012, la cea de a 23-a aniversare a RRD – 1989, în cadrul unei

manifestări festive, organizată chiar în Sala de Consiliu a Primăriei, deşi, la

manifestarea respectivă, a participat primarul oraşului, care a şi luat

cuvântul, cinstind astfel, în mod specific şi oficial, aniversarea în cauză, iar

data calendaristică de 20.12. a fost desemnată, ca dată anuală, de către

Consiliul Local Timişoara (dar în componenţa anterioară actualului Consiliului

Local), ca: Zi de importanţă locală, precum şi ca: Zi a Timişoarei, în care să se

cinstească, oficial, la nivel local: Revoluţia Română din decembrie 1989 –

RRD 1989.

2. În contextul menționat anterior, precizăm că manifestările în cauză

se desfășurau inclusiv cu sprijin logistic din partea Primăriei oraşului

Timişoara, şi au au fost anunţate, oficial, atât de către serviciul de relații

publice al Primăriei, cât și de către asociația noastră, prin afişe

corespunzătoare (în cadrul sistemului de afişaj, public, al Primăriei oraşului).

Mai mult decât atât, viceprimarul respectiv, în a cărui atribuţiuni, de serviciu

(din câte cunoaştem), sunt incluse şi manifestările culturale, de aniversare, a

anunţat, printr-o funcţionară a Primăriei, abilitată, special, pentru a asista şi a

ajuta, din partea Primăriei, la desfăşurarea manifestărilor aniversare a celei

de a 23-a aniversări a RRD-1989, organizate în data de 20.12.2012, că

Instituţia Primăriei va fi corespunzător reprezentată, inclusiv la mitingul

aniversar, organizat în Piaţa Victoriei, între orele 16-17. În contextul expus

anterior, trebuie să declarăm și, totodată, să reclamăm, public, faptul că

viceprimarul Dan Diaconu nu doar că, pe de o parte, nu şi-a respectat

promisiunea și datoria oficială, în sensul că nici el și nici un alt reprezentant,

delegat al Primăriei, pentru a lua cuvântul, nu au fost prezenți în Piața

Victoriei, la începerea mitingului, festiv, aniversar, desfăşurat sub denumirea

tradițională: “Timișoara-primul oraș liber, în timpul RRD-1989”, dar, pe de

altă parte a programat, chiar în perioada respectivă, în acealași loc,

desfăşurarea unor repetiţii, preliminare, ale unei formaţii muzicale, angajată

a evolua în deschiderea concertului ce urma a fi susținut de către formaţia

Phoenix, pe aceeaşi scenă, în aceeaşi zi, dar la ora 19, concert prevăzut cu

repetiţii preliminare (care urmau, însă, să înceapă abia la ora 17),

2

împiedicând, astfel, desfăşurarea mitingului, tradiţional, aniversar, a RRD –

1989, aflat la cea de a 23-a ediţie.

3. În contextul expus anterior, nici nu ne mai miră faptul că acelaşi

viceprimar a făcut, recent, public, anunţul menţionat anterior, referitor la

intenţia de a acorda, oficial, numele defunctului Sergiu Nicolaescu, unei

străzi din oraşul Timişoara, precum şi de a monta o placă comemorativă pe

clădirea în care a locuit, cândva, în oraşul Timişoara, Sergiu Nicolaescu,

împreună cu familia sa, într-o anumită perioadă temporară, din trecutul său.

4. Referitor la adevărata contribuţie a persoanei Sergiu Nicolaescu, în

cadrul RRD – 1989, dorim să facem cunoscut că în conformitate cu

rezultatele mai multor cercetări, efectuate, inclusiv, de către reprezentanţi ai

asociaţiei noastre, precum şi de către alţi analişti

( rezultate care au făcut şi obiectul unor dezbateri publice, în

mass-media centrală, inclusive în ultimele zile, cu prilejul încetării existenței

sale fizice), au fost aduse, celui recent dispărut, pe lângă aprecieri și omagii

(referitoare la activitatea sa cinematografică), și grave acuzaţii, referitoare la

comportarea sa, în cadrul RRD-1989, motiv pentru care apreciem că

propunerea viceprimarului Timişoarei, menţionată anterior, este, mai ales,

pentru participanţii autentici, din Timişoara, cu merite deosebite, la

înfăptuirea RRD – 1989, nu doar inoportună, ci şi de neacceptat. În contextul

expus anterior, dorim să facem cunoscute, în cadrul acestei luări, publice, de

atitudine, următoarele informaţii (care puteau fi cunoscute, în prealabil, de

către viceprimarul Dan Diaconu, dacă ar fi considerat oportun ca, înainte de

a-şi anunţa, public, intenţiile menţionate anterior, să consulte şi opinia

asociaţiei noastre, precum şi a altor asociaţii, autentice și legal constituite, de

participanţi la RRD – 1989):

4.1. Sergiu Nicolaescu nu a participat la acţiunile autentice, apreciate,

ca atare, de către cunoscători, precum și ca fiind semnificative şi, mai ales,

determinante, pentru RDD – 1989, în Bucureşti (exemple: transformarea în

acţiune de protest, anti-ceauşist, a mitingului organizat de către fosta

conducere comunistă, totalitară, în capitală, în data de 21.12.1989, în actuala

Piaţă a Revoluţiei, prin care organizatorii au intenţionat, în principal, să

condamne, public, ca: acţiuni huliganice, declanşarea revoltei timişorene, în

3

data de 16.12.1989, şi, apoi, declanşarea a RDD – 1989, în data de

20.12.1989, la Timişoara, precum și pentru a-i declara, public, pe

revoluţionarii timişoreni ca fiind huligani şi agenţi străini, infiltraţi, în mod

subversiv, în ţară, pentru a o destabilize, precum şi, pentru a provoca o

secesiune, teritorială, a Banatului, de România, dar, în realitate, pentru a

motiva, în acest mod, inplicarea forţelor armate, ale ţării, în reprimarea,

violentă, a manifestărilor de protest şi de revoltă, declanşate, la Timişoara,

împotriva fostului regim comunist-totalitar.

4.2 Tot referitor la Sergiu Nicolaescu, menţionăm că, deşi a fost primul

reprezentant al Consiliului Frontului Salvării Naţionale (C-FSN), care a venit,

în vizită oficială, la Timişoara, imediat după preluarea, frauduloasă şi

nelegitimă, din punct de vedere revoluţionar, a puterii în stat (de către aşa

numitul: Consiliu al Frontului Salvării Naţionale –

C-FSN), și a recunoscut, public, la vremea respectivă, faptul că declanşarea

RRD-1989 s-a produs la Timişoara, în data de 20.12.1989, prin constituirea

Frontului Democratic Roman – FDR, precum şi prin darea publicităţii a

Proclamaţiei FDR, ca prim document, fundamental, al RRD – 1989 (afirmaţii

pe care le-a inclus şi în unele dintre primele cărţi și publicații, referitoare la

RRD – 1989, pe care le-a publicat, în calitate de autor, respectiv de

intervievat), ulterior şi-a schimbat opiniile respective, publicându-le în cadrul

altor cărţi şi publicaţii, în care susținea că RRD - 1989 s-a declanşat, la

Bucureşti, abia cu ocazia constituirii C-FSN (în noaptea de 22.12.1989, în

jurul orei 22:30), adică după căderea fostului regim comunist – totalitar,

substituind, astfel, adevărata RRD – 1989, cu contrarevoluția reprezentată

de bătălia, ocultă şi subversivă, declanşată pentru acapararea puterii în

stat, după victoria RRD – 1989 (marcată prin fuga fostului dictator comunist,

cu elicopterul, de pe acoperişul clădirii Comitetului Central al Partidului

Comunist Român: (CC-PCR), în data de 22.12.1989, cu puţin după ora 12 –

ziua.

4.3. Tot referitor la comportarea duplicitară a lui celui recent decedat,

în faza de preluare (în fapt: confiscare) a puterii în stat, în mod ocult şi

subversiv, în opinia noastră, după victoria RRD-1989, de către

C-FSN (coordonat, de către anumite persoane, dintre care, apreciem că mai

4

trebuie menţionate, alături de Sergiu Nicolaescu, mai ales: Ion Iliescu, Silviu

Brucan, Nicolae Militaru ş.a.), trebuie să mai menționăm faptul că Sergiu

Nicolaescu a încercat să determine mulţimea de revoluţionari, aflată în seara

zilei de 22.12.1989, în sediul CC-PCR, precum şi în actuala Piaţă a Revoluţiei,

din Bucureşti, să plece acasă (invocând o pretinsă amplasare a unei bombe,

în respectiva clădire), pentru a permite, astfel, complotiştilor, din cadrul CFSN, precum şi a celor din cadrul conducerii, de atunci, a Ministerului Apărării

Naţionale (MApN), să acţioneze, neobstrucţionaţi, în realizarea complotului

de confiscare a puterii în stat. Mai menționăm că, în cadrul aceluiași complot,

pe care îl apreciem ca fiind: contra-revoluționar, s-a mai “remarcat“, în mod

deosebit, în calitate de complice și coordonator militar: Victor Atanase

Stănculescu, care a coordonat organizarea şi declanşarea, în data de

22.12.1989, în jurul orei 18:30, a farsei societale, oculte, cinice şi criminale,

denumită: “atacul teroriştilor”, în scopul de a sprijini astfel, acțiunea de

confiscare a puterii în stat, de către C-FSN, precum și de a prilejui

complotiștilor, din cadrul C-FSN, ocazia de a se “legitima”, ca revoluționari

autentici, și încă: cu merite deosebite. Precizăm că respectiva acţiune,

ocultă, subversivă şi criminală, la nivel societal, a fost deconspirată, ulterior,

de către mai mulţi analişti, avizați, ai evenimentelor oculte si subversive

(contra-revoluționare), desfăşurate în cadrul RRD-1989, între care dorim să

evidenţiem, în primul rând, pe generalul: Mircea Chelaru, care, însă, abia

după trecerea a 20 de ani, de la producerea evenimentului în cauză,

“eliberat” (conform propriei sale mărturisiri) de povara păstrării secretului

militar(!), referitor la respectivul eveniment, a făcut dezvăluiri senzaţionale,

dar şi edificatoare, în cadrul unei dezbateri publice, organizată de către

Institutul Revoluţiei Române, din decembrie 1989, în legătură cu implicarea

şi cu participarea unor trupe speciale, din cadrul Armatei Române

(exemple: Reţeaua “K”, Reţeaua “R”, Batalionul 404, din Buzău, ş.a.), la

realizarea și, mai ales, la mistificarea evenimentului în cauză, la care a

participat şi preşedintele asociaţiei noastre, precum şi multe alte persoane,

inclusiv foşti militari, de grad înalt, care nu au reacţionat la declaraţiile, în

cauză, decât printr-o tăcere elocventă. Tot în acelaşi context, mai semnalăm

că, în vreme ce Sergiu Nicolaescu solicita, insistent (dar și subversiv, în

5

aprecierea noastră), în seara zilei de 22.12.1989, ca revoluţionarii aflaţi în

clădirea CC-PCR, să părăsească, urgent, respectiva clădire (acţiunea

respectivă fiind întregistrată pe casete TV, care au fost, apoi, difuzate public),

în acelaşi timp şi în aceeaşi clădire, dar în alte parți (exemplu: în balconul CCPCR), alţi revoluţionari, autentici (exemplu: Dumitru Dincă şi mai ales,

apelurile dramatice ale lui Iosif Dan – secvenţa în cauză, fiind, de asemenea,

înregistrată video şi difuzată, public, ulterior, de mai multe ori, cu diferite

ocazii, de către mass-media), sesizând, probabil, declanşarea şi chiar

derularea, de fapt, a unui complot de confiscare a puterii în stat, se

străduiau, la rândul lor, prin apeluri dramatice, să determine mulţimea, aflată

acolo, să nu părăsească nici clădirea şi nici Piaţa, în care se aflau, pe motivul

că exista riscul să se piardă, tocmai în acele momente, tot ce se câştigase,

până atunci, prin înfăptuirea RRD-1989 (cum, de altfel, din nenorocire

pentru România, apreciem că s-a şi întâmplat).

5. Pentru a dovedi, cu probe corespunzătoare, rolul de ”regizor” ocult

şi subversiv, pe care şi l-a asumat Sergiu Nicolaescu, în confiscarea puterii,

în stat, după victoria RRD-1989, precizăm și faptul că respectivul “regizor” a

realizat, la puţină vreme după revoluţie, filmul: “Punctul Zero”, în care, în

mod deliberat, a falsificat şi mistificat procesul juridic (în realitate, o : farsă

juridică) intentat fostului cuplu dictatorial: Nicolae şi Elena Ceauşescu,

proces care, prin modul subversiv în care a fost organizat şi realizat, a

provocat irosirea și deturnarea, în reproș, a unui imens val de simpatie,

declanşat, la nivel internaţional, de către autentica RRD-1989. În cadrul

aceluiaşi exemplu, prezentat anterior, apreciem că mai trebuie semnalat şi

faptul că, în filmul respectiv, “regizorul” Sergiu Nicolaescu l-a prezentat pe

coordonatorul şi, totodată (în aprecierea noastră), principalul vinovat de

organizarea şi declanşarea complotului mistificator şi criminal, denumit,

ulterior: “atacul teroriştilor”: Victor Atanase Stănculescu, ca pe un

“salvator (!)” al RRD – 1989, care, chipurile, ar fi împiedicat desfășurarea

unui complot, străin, ce urmărea răpirea cuplului dictatorial, în cauză

(motivată ca dorită a fi realizată de către presupuşi agenţi ai unor grupări de

interese străine, infiltrați, special, în România, în acest scop, proveniţi din

state neprecizate, în film, dar previzionate ca fiind sovietice), pentru a “feri”,

6

astfel, cuplu dictatorial, în cauză, de pericolul intentării unui proces, de drept,

respectiv de pericolul unei investigaţii şi judecăţi juridice, corecte, când,

tocmai farsa juridică, organizată de către C-FSN, cu complicitatea grupului

de complotişti, din cadrul conducerii MApN, condus de către generalul (pe

atunci) Victor Atanase Stănculescu (în prezent: soldat şi condamnat, juridic,

definitiv, pentru ordonarea comiterii de crime în timpul RRD-1989), a

urmărit, de fapt, asasinarea cuplului respectiv, ca urmare a desfăşurării

respectivei farse juridice, în scopul de a le închide, definitiv, gura, celor

două persoane, pentru a nu mai putea face declaraţii, publice, în cadrul

unui, eventual, alt proces, corect realizat. Pe de altă parte, apreciem că

asasinarea respectivă se urmărea a fi efectuată, inclusiv pentru a se ascunde,

astfel, faptul că anumiţi complotişti doreau să ajungă în posesia unor fonduri

financiare, precum şi a unor bunuri de valoare, aflate în proprietate

personală, a cuplului în cauză (depuse, probabil, la bănci din străinătate),

precum şi menţinerea, secretă, a jafului comis astfel. Menţionăm, în acelaşi

context, că, atât la nivel intern, cât şi la nivel internaţional, mai mulţi analişti

s-au pronunţat, în acest mod (invocând probabilitatea ca Nicolae Ceauşescu

să fi fost, chiar torturat, în vederea obținerii respectivelor informații), și chiar

să fi decedat, în urma presiunilor şi a torturilor la care a fost supus

(cunoscându-se faptul că era grav bolnav de diabet şi dependent insulinic, iar

în respectiv detenţie a refuzat să i se facă injecţiile necesare, cu insulină), fapt

care, probabil, a determinat, pe asasini, să falsifice chiar episodul execuției,

prin împuşcare, a cuplului în cauză. Astfel, potrivit tot unor analiști

internaționali și autohtoni, a modului de desfășurare a execuţiei cuplului

dictatorial, a fost împușcată, de fapt, doar soția dictatorului (efect semnalat

prin sesizarea aspectului că sângele scurs, după impușcare, provenea doar de

la soția dictatorului, iar dictatorul avea, deja, întipărită, pe față, paloarea

specific cadavrerică, dovadă că decedase, cu mai multe ore, înainte de a fi și

împușcat). Cele menţionate anterior motivează şi secretul în care s-a

organizat şi desfăşurat farsa juridică, în urma căreia a fost asasinat fostul

cuplu dictatorial, care (după cum s-a aflat ulterior) se afla, în stare de arest,

încă din după-amiaza zilei de 22.12.1989, în cadrul garnizoanei militare din

Târgovişte, în timp ce anunţul, public şi oficial, privind desfăşurarea

7

procesului şi respectiv a execuţiei cuplului dictatorial, au fost date

publicităţii abia în seara datei de 25.12.1989, prin intermediul unei casete,

apreciate ca trucate, inclusiv de către mass-media internaţională, în care

episodul împuşcării cuplului dictatorial lipseşte, cu desăvârşire, fiind înlocuit

doar cu zgomotul unor împuşcături, precum şi cu explicaţia, penibilă, şi de

neacceptat, pentru cunoscători, că execuţia nu a putut fi filmată datorită

descărcării bateriilor aparutului de filmat, fenomen care, în optica, specifică,

a respectivilor mistificatori, a cauzat, însă, doar absența imaginii respective,

dar nu şi a sunetului asociat.

6. Apreciem că nu putem încheia expunerea numeroaselor acţiuni

falsificatoare şi mistificatoare, la care s-a pretat “regizorul” ocult şi

subversiv al RRD-1989, care a fost Sergiu Nicolaescu, fără a menţiona şi

faptul că nu şi-a asumat finalizarea şi publicarea Raportului de investigare a

RRD-1989, efectuat de către Comisia senatorială a Parlamentului României,

pe care a condus-o, şi că a menţinut, secrete, anumite aspecte ale

investigaţiilor efectuate, pe de-o parte, în timp ce, pe de altă parte, a

falsificat şi mistificat alte aspecte, de o asemenea manieră, încât alţi

membri, componenţi, ai Comisiei în cauză (probabil neafiliaţi şi, astfel,

neobedienţi, grupărilor de interese pe care le-a reprezentat şi promovat

Sergiu Nicolaescu, atât în timpul desfăşurării RRD-1989, cât şi în timpul cât a

funcţionat Comisia senatorială de invesigaţii a RRD-1989), au refuzat să şi-l

asume, prin semnătura lor (referitor la varianta finală a Raportului, în cauză,

propusă de către “regizorul” falsificator şi mistificator), optând pentru o

variantă diferită de cea propusă, susținută și asumată, prin semnătură, de

către Sergiu Nicolaescu, a Raportului respectiv. Referitor la evenimentele

desfăşurate la Timişoara, în perioada 16-22.12.1989, până la victoria RRD1989, precizăm (ca pe o ilustrare elocventă a modului în care a optat să

investigheze Sergiu Nicolaescu) faptul că, în varianta Raportului pe care a

dorit s-o impună şi celorlalţi membri ai Comisiei senatoriale, dar nu a reuşit,

cauza declanşării, la Timişoara, a revoltei, în data de 16.12.1989 şi apoi a

revoluţiei, în data de 20.12.1989, este menţionată, “oficial”, a consta în

infiltrarea de agenţi iugoslavi, respectiv unguri, respectiv sovietici (ultimii

fiind denumiţi, în raport, ca: roşii), adică exact “cauza” pe care s-au străduit

8

s-o impună, în timpul desfăşurării RRD-1989, agenţii departamentului de filaj,

al Securităţii, din Timişoara, precum şi “specialiştii” în culegere de informaţii,

trimişi din Capitală, precum şi din alte oraşe (exemplu: Buzău, Batalionul

404), pentru a minimaliza rolul revoluţionarilor, timişoreni, autentici, pe de-o

parte, precum şi pentru a justifica, pe de altă parte, implicarea trupelor

MApN, în vederea reprimării protestatarilor, iar, din data de 20.12.1989, a

revoluţionarilor, care şi-au asumat, în mod voluntar, riscul existențial al

declanşării revoltei şi apoi al declanşării revoluţiei. Precizăm, în acest context

că implicarea armatei regulate nu se putea efectua, legal (din câte cunoștem,

în conformitate cu legislaţia existentă), atunci, decât în cazul în care ar fi fost

justificată de o agresiune externă, care, eventual, să fie considerată şi

declarată, la nivel oficial, ca fiind mascată în spatele unei aparente revolte

populare. Pentru a ilustra mai complet şi mai sugestiv, contextul, menţionat

anterior, recomandăm a se consulta, în arhiva postului de televiziune

“România TV”, emisiunea în care fostul Procuror general al României: Doru

Viorel Ursu, a prezentat respectivul Raport – varianta Sergiu Nicolaescu,

despre care a precizat că i-a fost înmânat, chiar de către Sergiu Nicolaescu,

cu recomandarea (elocventă, în aprecierea noastră), de a-l menţine secret,

emisiunea în cauză fiind difuzată în perioada imediat următoare decesului lui

Sergiu Nicolaescu. Precizăm, în încheiere, faptul că argumentele

contrafăcute, referitoare la evenimentele care au avut loc, în orașul

Timișoara, în cadrul RRD-1989, și care au fost, corespunzător, falsificate si

mistificate, de către instituţiile de culegere de informaţii, ale fostului regim

comunist-totalitar, deși existau și încă există, în cadrul instituțiilor respective,

nu au fost luate, în considerare, nici la desfăşurarea procesului vinovaţilor

pentru reprimarea violentă a protestatarilor şi respectiv a revoluţionarilor,

din cadrul RRD-1989, tocmai la intervenția, expresă, cu privire la falsitatea,

mistificarea şi subversitatea lor, efectuată de către mai mulţi revoluţionari

autentici (dintre care, unii, au depus chiar, oficial, mărturie, în acest sens,

inclusiv ca martori, în procesul respectiv). Însă, după trecerea unei perioade

temporale corespunzătoare, constatăm, cu uimire dar și cu indignare, că

respectivele „argumente” sunt luate, din nou, în considerare, de către

reprezentanţii anumitor grupări de interese, oculte şi subversive, actuale,

9