Muma lui Dodon

Pe o stâncă neagră,
Într-un vechi castel,
Pe unde curge la vale râul Bîc,
Șade muma lui Dodon .


 Șade și suspină,
Că ea e bătrână.
Iar fiul său, săracul,
Trebuie întreținut.
Că de când e președinte
Nimic nu a făcut.
El șade într-un palat
De turci reparat.

 Se plimbă toată ziua.
Ba la Moscova,
Ba la Istanbul.
Când cu țarul,
Când cu sultanul.

Iar mama sa,săraca,
Îl tot așteaptă.
La un moment dat se aude ceva.
Pe la miez de noapte,
Cine în poartă bate ?
”- Eu sunt mamă,
Igoraș al tău.
Am venit să îmi dai pensia
Ca să mergem la schi.
O să alunecăm pe pârtie.
O să ne distrăm.
- Dacă tu ești Igor,
Nu îți sunt mumă eu.”

Paul Szasz Sebeș