Staul de drept

Mișcarea Civică ”Mihai Eminescu”

E-mail: miscarea.civica.eminescu@gmail.com

Filiala Timişoara

Nr. 3/18.02.2013

CRIZA STATULUI DE DREPT, ÎN ROMÂNIA

(Lucrare realizată prin revizuirea şi adăugirea, corespunzătoare, a lucrării

intitulate: Statul de drept, concepută şi difuzată în anul 2011)

Atenționare: Scopul realizării și difuzării acestei lucrări îl constituie evidențierea agresiunii statale

specific legislative și, mai ales, constituționale, asupra României, prin utilizarea, ocultă și subversivă, a

„armei juridice”, precum și a consecințelor, deosebit de distructive, la nivel societal, ale respectivei

agresiuni

Partea 1 - Aspecte principiale referitoare la Statul de drept

I. Introducere

Statul de drept se consideră a fi un Stat în care relațiile specifice dintre Conducător (Conducători), pe de o

parte, și Populația condusă, pe de altă parte, se bazează pe un set de reguli, nescrise (denumite popular: cutume),

dar implementate în tradiția specifică a Populației în cauză, și respectate, ca atare, de către ambele părți implicate

în relația Conducător (Conducători) - conduși, sau pe un set de reguli scrise, convenite și respectate, de către

ambele părți, implicate în relația Conducător (Conducători) - conduși și considerate ca un ansamblu (Sistem) de

reglementări societale (denumite generic: legi), Sistem ce, uneori, poartă numele celui care le-a realizat (ca Sistem

de reglementări), sau numele conducătorului, aflat la conducere, atunci când s-a conceput și implementat, la nivel

societal, Sistemul de reglementări, în cauză, sau numele domeniului societal, reglementat astfel ș.a. (exemple:

Codul lui Hammurabi, Cartea Legii lui Manu, Codul lui Napoleon, Codul lui Cuza, Cod comercial ș.a.).

Apreciem că este foarte important, de precizat, în acest context, faptul că, într-un Stat de drept, nici

Conducătorul (Conducătorii) și nici condușii nu pot face orice, fără a fi sancționați, corespunzător, pentru faptele

lor, prin intermediul Sistemului de reglementări societale, existent, la nivel oficial, în timp ce într-un Stat de

nedrept (care nu este reglementat, oficial, ca un Stat de drept), părțile componente ale relației Conducător

(Conducători) - conduși pot face, în principiu, orice, cu condiția să fie destul de puternice pentru a-și impune

(chiar și prin orice mijloace) voința și dorința de manifestare a puterii lor de acțiune, într-un anumit mod,

respectiv într-un anumit scop.

În general, Statul în care una dintre cele două părți componente ale relației Conducător (Conducători) conduși își impune, prin forță, precum și prin orice mijloace, voința de a deține și exercita puterea, în folosul lor, și

în detrimentul celor conduși, se numește, în funcție de caz: Stat dictatorial, sau Stat tiranic, dacă puterea, în cauză,

1

își asumă un astfel de rol, precum și consecințele societale, respectiv personale, corespunzătoare, situație în care

Conducătorul (Conducătorii) este (sunt) denumit (denumiți), de regulă: stăpân, sau: dictator, sau: tiran ș.a., de

către cei conduși (transformați, în funcție de caz, în: supuși, sau în: aserviți, sau în: oprimați, sau în: înrobiți, sau în:

sclavizați ș.a.), respectiv ca: Stat anarhic, dacă, dintre cei conduși, una sau mai multe grupări își impun voința de a

deține și de a exercita puterea, în folosul lor, și în detrimentul celorlalţi conduşi, precum şi în detrimentul

Conducătorului (Conducătorilor).

II. Statul de drept bazat pe: Sistem legislativ societal (SLS)

Statul de drept, ca structură specifică de tip Stat, se consideră a fi un Stat în care relațiile dintre categoria

Populației conduse și categoria (gruparea) conducătoare, precum și celelalte relații societale, sunt reglementate

printr-un Sistem legislativ societal (SLS), de tip juridic, elaborat în mod special și aprobat, în acest scop, de către

ierarhiile abilitate. Respectivul SLS este, apoi, făcut cunoscut, public, și implementat, la nivel societal, fiind,

astfel, aplicat, în mod oficial, întregii Populații statale, care trebuie să-l respecte, să-l aplice și, în general, să se

folosească de SLS, în cauză, pentru a revendica, în mod oficial, acordarea unor drepturi, sau impunerea unor

obligații, în scopul de a putea beneficia, astfel, în mod practic, de o relaționare adecvată, în raport cu instituțiile de

Stat, sau de alt tip (exemple: instituții private, asociații ș.a.), obligate sau doar interesate (pentru instituții sau

asociații, din alt Stat) a le lua în considerare, în mod corespunzător, adică: oficial.

De regulă, componentele specifice ale unui SLS sunt denumite, generic: legi și, tot de regulă, acestea sunt

grupate, în funcție de obiectivul stabilit a fi, astfel, reglementat (legiferat), în ansambluri legislative, caracteristice

unui anumit domeniu juridic, specific societal, care se consideră, în mod oficial (de către ierarhiile statale,

abilitate), că trebuie să fie legiferat, pentru a putea funcționa, în mod optim, iar ansamblurile legislative, în cauză,

sunt denumite, generic: Coduri legislative (exemple: Cod Legislativ Civil – Cod Civil; Cod Legislativ Penal – Cod

Penal; Cod Legislativ Fiscal - Cod fiscal ș.a.), Statul, în cauză, fiind astfel reglementat (legiferat), pentru a deveni un

Stat de drept.

Într-un Stat de drept trebuie să existe și instituții specializate în a constata, în mod oficial, modul de

aplicare, respectiv modul de respectare, respectiv modul de încălcare a unei legi, atât în ansamblul său, cât și la

nivelul unor părți componente, distincte, ale acelei legi, denumite, generic: articole legislative, care, din punctul de

vedere al tratării lor juridice, sunt investite cu calitatea de a fi considerate (analizate, judecate ș.a.), în mod distinct,

dar în contextul legii în care sunt incluse, respectiv în contextul ansamblului legislativ în care este integrată legea în

cauză.

Articolele componente ale unei legi pot fi, la rândul lor, defalcate, în mod similar, în părți componente

ale articolelor, denumite: aliniate, care, de asemenea, pot fi tratate, în mod distinct, din punct de vedere juridic.

Pe lângă elementele componente ale unei legi, menționate anterior (care, de regulă, nu sunt nominalizate

distinct, într-un cadru rezumativ, de tip: Cuprins, al respectivei legi), se mai pot introduce și alte moduri de grupare

componențială, în cadrul acelei legi (denumite: titluri, părți, paragrafe ș.a.), care, spre deosebire de componentele

legislative, menționate anterior, de regulă, nu sunt utilizate ca și elemente componențiale, de referință, juridică, la

nivel practic (chiar dacă există în cadrul textului, oficial, al legii respective), publicat în organul publicitar, abilitat,

legal, în acest scop (exemplu: Monitorul oficial al României), a legii în cauză, ci să fie utilizate doar în mod opțional

(ajutător), ca elemente de referință, orientative, sau pentru a fi introduse în cadrul rezumării de tip: Cuprins, a

acelei legi, cadru care se poate adăuga, în mod opțional și suplimentar (în funcție de caz), legii respective, pentru a

se facilita selectarea mai rapidă a unor aspecte caracteristice ale acelei legi, și a le putea, astfel, mai ușor și mai

2

eficient localiza, în cuprinsul legii, respectiv în cuprinsul unor culegeri de legi, respectiv în cuprinsul unui Cod

legislativ, de către cei interesați, în acest scop.

Pentru uzul instituțiilor oficiale, specializate în aprecierea, constatarea, dar, mai ales, în judecarea unor

probleme juridice, specifice (denumite, uzual, adică în practica juridică: Cauze, Procese ș.a.), se elaborează, de

regulă, pentru anumite legi (considerate a fi de o importanță mai deosebită, sau de o complexitate mai mare),

anumite reglementări juridice, aferente, destinate a oferi, dar și a impune, oficial, mai multe informații, sau

precizări (în vederea unei interpretări, respectiv a unei aplicări, cât mai corecte a unei anumite legi), reglementări

denumite, generic: instrucțiuni de aplicare a legii.

În contextul menționat anterior, în practica juridică a instituțiilor abilitate, pot fi puse în evidență, în

funcție de caz, în timp, anumite aspecte, diferite, din punct de vedere juridic (dar caracteristice aplicării unei

aceleiași legi), de către instituții abilitate, diferite (exemplu: Tribunale), sau de către echipe specifice, funcționale,

din cadrul respectivelor instituții (exemplu: Instanțe), aspecte care, însă, ca mod de interpretare, pot fi, sau nu,

contestate, ca soluții juridice, oficiale, de către părțile implicate. Față de posibilele contestații, menționate

anterior, Instanțele, în cauză, pot aduce, însă, motivații, pe care le consideră întemeiate, chiar dacă soluțiile

juridice, respective, prezintă diferențe, unele față de altele (datorită unor aprecieri diferite, dar posibile și

acceptabile, în viziunea și aprecierea respectivelor Instanțe).

Aspectele menționate anterior constituie, de fapt, semnalări ale situației că acea lege (sau, în funcție de

caz, anumite instrucţiuni de aplicare a acelei legi) prezintă anumite neclarități, sau chiar lacune juridice (de natură

a permite interpretări juridice, diferite, de către Instanțe diferite). Astfel, până la reanalizarea și modificarea,

corespunzătoare, a legii în cauză, sau (în funcție de caz), a instrucțiunilor de aplicare a respectivei legi, aceste

soluționări (diferite, între ele, în mai mică sau mai mare măsură) pot fi utilizate, în asemenea contexte juridice,

pentru a fi exemplificate ca moduri (orientări) posibile și specifice, de tratare juridică, în cazurile respective. În

contextul menţionat anterior, respectivele interpretări pot fi chiar publicate, ca atare, în cadrul unor culegeri de

soluții juridice, diferite, date unor cauze juridice similare, sau chiar identice (apreciate, însă, ca fiind complexe), de

către Instanțe diferite, implicate în aplicarea legii în cauză (sau/și a instrucțiunilor de aplicare a acelei legi),

publicarea lor fiind efectuată, în mod special (de regulă, în culegeri de soluții juridice, aferente), tocmai pentru a fi

cunoscute, ca atare (adică, atât ca aspect juridic, general, cât și ca diferență specifică), de către cei interesați, sub

denumirea, caracteristică, de: jurisprudență.

Aspectul juridic al utilizării jurisprudenței poate fi avut, în vedere, inclusiv ca bază juridică, de Drept

specific, şi reflectă, prin existenţa şi utilizarea sa, complexitatea procesului de legiferare, în general, precum și

faptul că acest proces, la nivel de sistem, are un caracter dinamic, astfel încât trebuie atât revăzut, cât și revizuit,

periodic, respectiv completat și modificat, în funcție de schimbările care apar, la nivel societal, respectiv social,

respectiv și la alte nivele structurale, specific societale, implicate ca medii, caracteristice, de evoluție

existențială, populațională. Acest mod de abordare trebuie, însă, să fie utilizat, cu deosebită atenţie, motivată de

faptul că schimbările, în cauză, pot avea, ca efecte juridice, specifice, apariția unor inadvertențe, insuficiențe, sau

chiar discordanțe, între anumite componente ale SLS, rezultate ca și consecințe ale acelor modificări, apreciate ca

necesare, a se efectua, în vederea funcționării optime, din punct de vedere legislativ, a respectivelor medii

existențiale, de nivel societal, social, sau de altă natură, în care s-au produs, în timp, anumite transformări, care se

impun, la rândul lor, a fi analizate și tratate, în mod corespunzător, inclusiv din punct de vedere juridic, în cadrul

componentelor SLS, aferente respectivelor medii existențiale.

Pe de altă parte, prin creșterea complexității mediilor de evoluţie existenţială, ca și componente specific

societale, SLS aferent a devenit, deja, sau poate deveni, din ce în ce mai complex și mai dificil de utilizat, practic,

3

putându-se ajunge la situații în care unele componente, importante (ramuri), ale SLS, în cauză, pot pune, în

evidență, alte aspecte juridice de dubiu interpretativ, legislativ, rezultate tocmai ca urmare a modificărilor

efectuate. Astfel, în contextul în care, datorită creșterii numărului de legi, pe de o parte, precum și complexității

acestora, pe de altă parte, s-a ajuns, deja, sau se poate ajunge, în viitor, în funcție de caz, la situații în care

instituțiile juridice abilitate, oficial, a le legifera (la nivel local, districtual, statal, continental, respectiv lumesc), să

nu mai poată determina, corect, care sunt toate legile asupra cărora poate avea implicații specifice, efectuarea

unei anumite modificări legislative, care se dorește a fi realizată, în contextul în care, prin aplicarea respectivei

modificări, s-ar putea produce perturbații corespunzătoare, de mai mică sau mai mare amploare, chiar la nivelul

unei întregi ramuri, componente, a SLS, aferent.

În acelaşi context, trebuie remarcat şi faptul că practica juridică, aferentă Dreptului societal, a ajuns, ca

mod de optimizare a realizării legilor, componente ale unei ramuri a SLS (de exemplu: ramura administrativă,

locală), inclusiv la soluția utilizării unor clasificări și grupări legislative, pe mai multe nivele ierarhice (care pot fi

considerate, însă, şi ca strategice, într-o mai recentă, dar şi originală concepţie de "apărare juridică" a societăţii, la

nivelul: local, districtual, statal, federativ-statal, continental, respectiv lumesc), astfel încât întreaga activitate

legislativă să poată fi mai bine realizată, atât ca și componentă legislativă a unui nivel structural ierarhic, cât şi ca o

componentă specific strategică, în cadrul SLS, considerat, însă, inclusiv ca o ramură specifică, componentă a unui

Sistem de apărare statală (SAS), dar pe cale juridică, asociat celorlalte componente strategice ale sistemului

respectiv, de apărare.

Tot în același context, expus anterior, s-a mai ajuns și la concluzia necesității pregătirii de specialiști juridici,

aferenți, pentru fiecare nivel ierarhic, al SLS, apreciat ca fiind și strategic (deci component al unui SAS, aferent), cât

și pentru interfațarea componentelor structurale, ale SLS, de niveluri ierarhice, respectiv strategice, diferite,

considerându-se, astfel, Dreptul societal, nu doar ca o metodă de reglementare, specific juridică, ci și ca o

„strategie” legislativă, adică, inclusiv, ca: o „armă” specifică („arma juridică”), integrată în strategia de apărare

statală, a unui Stat autentic-democratic.

Tot în contextul expus anterior, dar din alt punct de vedere, s-a evidenţiat, în timp, nu doar posibilitatea, ci

şi oportunitatea de a agresa un Stat, pe cale juridico-legislativă, într-un mod ocult şi subversiv, prin infiltrarea,

corespunzătoare, a unor specialişti juridici, însă în calitate de agenţi corespunzător "acoperiţi", în cadrul

activității de elaborare, respectiv de întreţinere a SLS, aferent Statului respectiv, cu rolul de a-i submina calitatea

juridică şi, în consecință, eficienţa societală, astfel încât acel Stat să se auto-agreseze, din punct de vedere

legislativ, prin utilizarea unui SLS, nu doar neperformant, ci și subminant, la nivel societal, prin subversiune

specific juridică, în sensul că SLS, în cauză, să fie astfel realizat, implementat și aplicat, la nivel societal, încât să

constituie o: "armă de agresiune", specifică (de tip juridic), capabilă să handicapeze, în timp, din punct de vedere

legislativ, Statul respectiv, sau chiar să-l anihileze, existenţial (prin dezintegrare). Atragem atenţia, cu durere şi

chiar cu disperare, că, în aprecierea noastră, situaţia legislativă, nefastă, expusă anterior, este, de fapt, şi

situaţia, dezastruoasă, în care se află, în prezent: Statul Român, iar efectul final, la nivel societal, nu doar că se

apropie, rapid, dar se poate preconiza că va consta în dezintegrarea statală a României, precum și în

destructurarea etnică a Populației României.

Apreciem, deja, că pericolele, extrem de grave, menționate anterior, se vor produce într-un viitor foarte

apropiat, dacă situaţia, alarmantă, expusă anterior, nu va fi, corespunzător, contracarată, prin acţiuni ferme şi

eficiente, printre care (dacă se va dovedi necesar, în sensul că acțiunile de contracarare, menționate, nu vor fi

adoptate) avem în vedere inclusiv declanşarea unei revolte populare, de amploare (aşa cum s-a procedat şi în

decembrie 1989), prin conştientizarea şi antrenarea, în regim de urgență, a unui segment populaţional cât mai

reprezentativ şi mai motivat a se implica (la nevoie, chiar până la sacrificiu, tot ca în decembrie 1989), pentru a

4

salva Statul Român de la dezintegrare, respectiv Populația României, de la destructurare etnică. Referitor la

Statul Român, apreciem că, de fapt, şi-a pierdut, deja, independenţa, prin acceptarea "Dictatului de la

Bruxelles", de către Prim-ministrul V.V.Ponta, precum şi prin acceptarea realizării regionalizării statale, impusă

României, de către conducerea UE, cu complicitatea unor alţi conducători de instituţii fundamentale, respectiv

principale, din România. Mai apreciem, că, de fapt, Poporul Român şi-a pierdut, deja, Suveranitatea, datorită

confiscării, oculte şi subversive, a Suveranităţii naţionale, de către reprezentanţii aleşi, în detrimentul

Electoratului, care, din punct de vedere constituțional, reprezintă, la nivel suprem, Poporul Român. Se produce,

astfel, diminuarea importanței democraţiei participative, față de importanța democraţiei reprezentative, în

cadrul SLS aferent Statului Român, favorizată de extrem de grava eroare constituţională, ce constă în aceea că

(în cadrul Articolului 2, alineatul 1, în actuala Constituţie a României), prin ordinea de enumerare, se precizează,

de fapt, prioritatea în modul de exercitare a Suveranităţii naţionale, nominalizându-se, mai întâi: organele

reprezentative, constituite prin alegeri, şi abia, apoi, referendumul. Se acordă, astfel, de fapt, prioritate

democraţiei reprezentative, adică reprezentanților aleși, în detrimentul democraţiei participative, adică

Electoratului, în exercitarea Suveranităţii naţionale, care, de drept, aparţine Poporului Român (conform

prevederilor constituționale, din Articolul 2), dar care, de fapt, n-o poate exercita, în mod eficient, datorită ordinii

de nominalizare, ocultă şi subversivă, precizată anterior.

Referitor la situația, dezastruoasă, în care se află, în prezent, România, ca Stat, precum și Populația

României (destructurată deja, de la calitatea de: Popor, la cea de: Populație statală), dorim să evidențiem

contribuția subversivă a unor politicieni, de profesie: juriști, implicați, însă, ca: agenți, corespunzător infiltrați și

ocultați, în destructurarea legislativă a Statului Român (respectiv în aducerea României, ca Stat, în starea de:

handicapare statală, constituțională), agenți ce alcătuiesc, împreună, o întreagă categorie de juriști, care, prin

subversivitatea implicării lor profesionale, la nivel statal, nu au făcut dovada dorinței de a practica Dreptul în

scopul apărării dreptății juridice, pe cale legislativă (așa cum s-au angajat, solemn, atunci când au absolvit

Facultatea de Drept), ci în scopul „bișnițării” dreptății juridice, având ca obiectiv „strategic”, ocult și subversiv:

aducerea Statului Român în stare de vasalitate față de anumite grupări de interese, de tip: politico-partidic,

etnic, religios, masonic și mafiot, și fiind motivați, corespunzător, în acțiunea lor, de starea de „obediență”

specifică, în care s-au „înjugat”, voluntar, față de grupările de interese în cauză, în scopul accederii lor, în regim de

urgență temporală, chiar și cu orice preț, în funcții de conducere, de Stat, din care să-și poată satisface ambițiile

personale, de a parveni (pe cale nemeritocratică), ca „pseudo-personalități”, de nivel societal, precum și de a se

îmbogăți cât mai mult și cât mai repede, pe baza jefuirii sistematice a Statului, efectuată, inclusiv, prin elaborarea

și implementarea, la nivel societal, a unui SLS subversiv și subminant, statal, care să le favorizeze intențiile și

faptele infracționale, intenționate a fi comise, la nivel societal, de către respectivii „juriști”, în calitate de agenți

corespunzător „acoperiți”.

Pentru exemplificarea celor expuse anterior, avem în vedere nu doar pe toți juriștii care au deținut funcții

de conducere, importante și determinante, la nivel statal, în România, în perioada post-revoluționară, ci și pe toți

conducătorii Facultăților de Drept, precum și pe mulți dintre profesorii respectivelor Facultăți, care nu au

considerat necesar, și nici de datoria lor, să se implice, public, pentru a evidenția, condamna și sprijini, astfel,

reformarea, atât din punct de vedere profesional, cât, mai ales, din punct de vedere moral, a învățământului

superior de Drept, în România, cât și, mai ales, reformarea, corespunzătoare, a SLS al României, precum și

revizuirea, corespunzătoare, a Constituției actuale a României. (Sfârșitul Părții 1)

P.S. Partea 2 - dedicată Statului de drept - constituțional, va urma în scurtă vreme.

Lorin Fortuna

5