Statul de drept 3

Mișcarea Civică ”Mihai Eminescu”
E-mail: miscarea.civica.eminescu@gmail.com
Filiala Timişoara
Nr. 3/23.02.2013
CRIZA STATULUI DE DREPT, ÎN ROMÂNIA
(Lucrare realizată prin revizuirea şi adăugirea, corespunzătoare, a lucrării
intitulate: Statul de drept, concepută şi difuzată în anul 2011)
Atenționare: Scopul realizării și difuzării acestei lucrări îl constituie evidențierea agresiunii statale
specific legislative și, mai ales, constituționale, asupra României, prin utilizarea, ocultă și subversivă, a
„armei juridice”, precum și a consecințelor, deosebit de distructive, la nivel societal, ale respectivei
agresiuni.
Partea 3 - Guvernarea Statului de Drept, ca obiectiv, specific, de prestare de servicii, de
guvernare, pe bază contractuală, societală; Pseudo-Statul de drept
IV. Guvernarea Statului ca obiectiv, specific, de prestare de servicii, de guvernare,
pe bază contractuală, societală
Potrivit principiilor Dreptului societal (prefigurate de către Jean Jacques Rousseau, în lucrarea sa:
„Contractul social”), reglementările juridice, specifice unui Stat de drept, autentic, privind relațiile dintre
instituțiile de prestare de servicii societale, trebuie să se bazeze pe relaționarea legislativă, caracteristică, unui
contract de prestări de servicii (societale), în care să existe și să fie definită, corespunzător, o parte contractantă,
prestatoare de servicii societale, respectiv o parte contractantă, beneficiară a serviciilor societale, prestate,
respectiv o parte garantă, contractual, din punct de vedere juridic, a respectării contractului de prestări servicii,
în cauză, de către părțile contractante (la nivel de: drepturi, obligații, limite contractuale ș.a.), respectiv o parte
mediatoare-arbitrantă, la nivel contractual, abilitată, oficial, cu competențe corespunzătoare.
Datorită, însă, modului necorespunzător (deliberat subversiv, sau doar neprofesional, din punct de vedere
constituțional, respectiv legislativ), în care au fost reglementate, instituțional, părțile contractante ale contractului
de prestări de servicii societale, Instituțiile de Stat, respective, pot fi aduse în situația, de fapt, de a nu-și putea
exercita, în mod optim, atribuțiile de părți contractante, aferente, în cadrul respectivului contract societal.
Astfel, scopul contractului de prestări de servicii societale, în cauză, poate fi, și, deseori, chiar este
deturnat, în mod deliberat (printr-un deosebit de grav abuz și, totodată, delict constituțional, de: uzurpare a
Suveranității naționale), pentru ca: beneficiarul constituțional, de drept, al contractului societal, respectiv (care,
în cazul Statului Român, conform prevederilor constituționale, este: Poporul Român, în conformitate cu
prevederile Articolului 2, aliniatul 1, din actuala Constituție a României), să poată fi înlocuit, de fapt (într-o măsură
considerabilă, sau chiar determinantă), chiar de către: prestatorul, instituțional, de servicii de guvernare, adică
1
de către: Guvern. Guvernul devine, astfel, în mod abuziv și subversiv: prestator de servicii, cât și respectiv:
beneficiar, preferențial, al propriilor prestări de servicii societale, atât în mod direct, adică pentru membrii
Guvernului, cât și în mod indirect, adică pentru clientela specifică a acestora (de regulă, de factură: politico-
partidică, etnică, religioasă, masonică și chiar mafiotă). Acest abuz se produce, tot de regulă, chiar cu
complicitatea majorității membrilor Parlamentului (prin aservirea, corespunzătoare, a parlamentarilor, față de
grupările de interese clientelare, specifice, menționate anterior), adică tocmai cu complicitatea Instituției
(Parlament), de Stat, care este abilitată, constituțional, să aprobe programul de guvernare, precum și să verifice
modul de îndeplinire a respectivului program (așa cum se întâmplă, de fapt, și în cadrul Statului Român, prin
realizarea unei coaliții politico-partidice, parlamentare, în scopul de a grupa, coalițional, politico-partidic,
aceleași partide politice, atât la nivel de Parlament, cât și la nivel de Guvern). Precizăm că realizarea și
impunerea, la nivel parlamentar, respectiv guvernamental, a efectului decizional, determinant, al unei
asemenea coaliții politico-partidice, constituie, de fapt, un grav abuz constituțional, precum și un atentat la
adresa Statului de drept, autentic, respectiv a Statului democratic-autentic, deoarece, prin realiarea respectivei
coaliții politico-partidice, nu se mai urmărește, cu prioritate, apărarea și promovarea intereselor specifice ale
alegătorilor, din circumscripțiile electorale (reprezentate, în Parlament, de către parlamentarii „înregimentați” în
coaliția politico-partidică, în cauză), ci interesele, specific-clientelare, ale partidelor politice care i-au propus ca și
candidați, în alegerile parlamentare, pe parlamentarii respectivi. Astfel, se încalcă, printr-un abuz și, totodată,
delict constituțional (pe care îl apreciem a fi deosebit de grav și chiar determinant, în existența și funcționarea,
optimă, a unui Stat de drept, autentic, respectiv a unui Stat democratic, autentic), atât specificul, societal, al
Statului de drept, cât și cel al Statului democratic. Această situație, din nenorocire, există și în cadrul Statului
Român, post-revoluționar, prin posibilitatea de realizare a coalizării politico-partidice, menționată anterior, pe
care nu doar că o exemplificăm, ci o reclamăm și chiar o acuzăm, public (ca fiind o încălcare, flagrantă, a
Articolului 69 aliniatul 1, din actuala Constituție a României), în care se prevede că: „În exercitarea mandatului,
deputații și senatorii sunt în serviciului Poporului.”, și nu în serviciul partidelor politice, care i-au propus, ca și
candidați, în alegerile parlamentare!
Considerăm, astfel (inclusiv pe baza experienței dobândite prin analiza crizei Statului de drept, în România,
pe care o vom prezenta la sfârșitul acestei lucrări), că, pentru a deveni funcțională și eficientă, din punctul de
vedere al beneficiarului, „ecuația” juridică, contractuală, a prestării serviciilor societale, de guvernare statală, ar
trebui modificată, în mod corespunzător, astfel încât, pe lângă reprezentanta instituțională a executantului,
prestator de servicii societale (Guvern), să fie desemnată, ca reprezentantă instituțională, principală, a
beneficiarului prestării serviciilor de guvernare, respective, o altă Instituţie, mai eficientă, în acest scop, decât
este și poate fi Parlamentul, Instituție care să îndeplinească şi funcţia de: garant constituțional, principal, a
contractului societal, în cauză (exemplu: Curtea/Garda Constituțională), iar ca Instanță de judecată, aferentă, să
fie înființat: Tribunalul Constituțional (de exemplu, în România, prin înlocuirea, de către Instituția, propusă
anterior, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în cadrul judecării cauzelor juridice, de nivel constituțional.
Tot în contextul expus anterior, Instituţiei Prezidenţiale i-ar reveni, în cadrul contractual al respectivelor
prestări de servicii, de tip societal (prin Preşedintele ţării): funcţia de mediere-arbitraj, între cele două Instituţii
(respectiv: executant - Guvern, respectiv: beneficiar - Parlament / Curtea Constituțională) şi, totodată, părţi
contractante, înainte de a se ajunge, eventual, la Instanţa de judecată, abilitată.
Tot în acelaşi context, apreciem că trebuie reanalizate şi adaptate, corespunzător (din punct de vedere
constituțional, respectiv și legislativ), tot pe baze specific juridice, de prestări de servicii societale, existenţa şi
funcţionarea unor alte Instituţii (exemple: Instituția: Consiliul Suprem al Magistraturii, Instituţia: Banca
Naţională, Instituţia: Consiliul Economic şi Social, Instituţia: Avocatul Poporului, Instituția: Societatea Națională
2
de Televiziune, respectiv Instituția: Societatea Națională de Radiodifuziune ş.a.), precum şi analizată,
corespunzător, cum ar trebui revizuită Constituția României, pentru ca Statul Român să devină un Stat de drept,
autentic, și nu un Pseudo-Stat de drept, și chiar un Stat de tip polițienesc-politic, așa cum apreciem că a devenit
și este, de fapt, din nenorocire, pentru România, în prezent.
V. Pseudo-Statul de drept
Pseudo-Statul de drept este un Stat care, de regulă, în mod ocult și subversiv, este proclamat, la nivel
oficial, în mod declarativ, în scris (adică prin intermediul unor acte oficiale), de către anumiți reprezentanți statali
(care își exercită, de fapt, astfel, propria lor voință de putere, la nivel societal), ca fiind: Stat de drept, dar care, în
realitate (adică de fapt), nu este un: Stat de drept, ci un: Pseudo-Stat de drept, în sensul că, pe de o parte,
declarațiile, oficiale, referitoare la Statul de drept, sunt doar: afirmații fără o acoperire legislativă,
corespunzătoare (adică: proclamații), nejustificate, pentru a motiva, precum și pentru a asigura, concret,
existența și funcționarea, eficientă, la nivel societal, a unui Sistem legislativ, statal (SLS), respectiv a unei
Constituții, corespunzătoare, unui Stat de drept, autentic, iar, pe de altă parte, că prin aplicarea unei politici de
conducere, statală, subversivă, sau chiar opresivă (de către Conducător/Conducători), în Statul, de fapt, în cauză,
se împiedică, în mod deliberat, implementarea unui SLS, respectiv a unei Constituții, aferente, în scopul realizării
unui Stat de drept, autentic și performant (așa cum apreciem că s-a întâmplat și, încă, se întâmplă, inclusiv în
cadrul Statului Român, post-revoluționar).
Trebuie remarcat, totuşi, pe de altă parte, că un Pseudo-Stat de drept este mai aproape de Statul de
drept autentic, decât un Stat de nedrept, în sensul că, un Pseudo-Stat de drept, de regulă, dispune, deja, de o
anume legislație, bazată pe prevederi corespunzătoare, și orientată pe existența sau, măcar, pe voința de
existenţă a unui Stat de drept, autentic, exprimată juridic (care legislație, însă, nu este respectată, deplin, în
realitate, de către Conducător/Conducători, în detrimentul celor conduși), putându-se ajunge, totuși, mai ușor, la
instaurarea Statului de drept, autentic, adică a unui Stat, atât de drept, cât și de fapt, autentic.
În celălalt caz, adică plecând de la un Stat de nedrept, trebuie, mai întâi, parcursă evoluția societală spre
un stadiu de declarare, oficială, a existenței Statului de drept, sau măcar a dorinței, oficiale, de a se instaura un
Stat de drept, în contextul existenței unui Stat de nedrept (adică a unui Stat de tip: dictatorial, respectiv: tiranic,
respectiv: anarhic), evoluție societală care, de regulă, este nu doar cu mult mai anevoioasă, ci și de mai lungă
durată, putând implica necesitatea sau consecința producerii unor stări de revoltă, răscoală, sau chiar revoluție, cu
efecte corespunzătoare, pentru cei care își asumă asemenea riscuri existenţiale.
În contextul menționat anterior, mai trebuie semnalat că, în legătură cu existența tipului specific de Stat:
Pseudo-Stat de drept, poate exista (în funcție de caz), fie un: Pseudo-Stat de drept, de tip Sistem legislativ,
societal (SLS), fie un: Pseudo-Stat de drept, de tip: constituțional, ca State, în care, deși, aparent, există și
funcționează un SLS, acesta nu este implementat, societal, în mod eficient, din punct de vedere legislativ,
respectiv ca State în care, deși, aparent, există o Constituție, aceasta nu este autentică, sau eficientă, deoarece
nu a fost concepută ca: Lege fundamentală a Statului, în cauză, în sensul că nu i s-a asociat un Sistem juridic,
adecvat, de nivel, specific, constituțional, care să includă un Tribunal Constituțional, un Cod de Infracțiuni
Constituționale, un Cod de proceduri juridice constituționale, precum și o instituție de putere, fundamentală, cu
rol garant, din punct de vedere constituțional (exemplu: Instituția Curtea/Garda Constituțională), abilitată a
garanta nu doar supremația, legislativă, a Constituției (cum este prevăzut în actuala Constituție a României, în
cadrul Articolului 142, aliniatul 1, referitor la Curtea Constituțională), ci și garantarea respectării, efective, din
punct de vedere legislativ, a Constituției, ca Lege fundamentală a Statului de drept, autentic (și nu doar de a
3
„veghea”, la respectarea Constituției, așa cum este prevăzut în cadrul Articolului 80, aliniatul 1, referitor la rolul
Președintelui țării).
Mai remarcăm şi exemplificăm, tot în acest context, că State precum SUA, Anglia ș.a., declarate şi chiar
considerate, oficial, de către anumiți „apreciatori”, ca fiind State de drept-constituțional, în realitate (adică de
fapt), nu sunt astfel de State, deoarece Constituțiile Statelor respective au doar o valoare simbolică, constând în
anumite acte istorice, importante, în cadrul evoluției societale (istorice) a respectivelor State, dar care nu sunt,
de drept, Constituții, ci doar țin loc de Constituții, astfel încât Statele, în cauză, nu sunt, de fapt, State de drept,
de tip constituțional, ci doar: State de drept, de tip: Sistem legislativ statal (SLS), fiind, astfel, doar State de drept,
dar de tip: Pseudo-Constituțional, în care Constituția nu a fost concepută și nici realizată, în mod special, ca o
lege, și, mai ales, ca: Lege fundamentală a respectivului Stat, ci doar ca o: Declarație (oficială) de prevederi
(intenții, deziderate) constituționale (cu consecințe corespunzătoare pentru funcţionarea, legislativă, optimă, a
Statului de drept, respectiv).
În același context, semnalăm, cu durere, că România, deși ar fi trebuit și chiar ar fi meritat să fie un Stat
de drept, de tip constituțional, autentic (pentru jertfele, suferința și zbaterea pe care au depus-o, în acest scop,
cei care au înfăptuit Revoluția Română din decembrie 1989: RRD-1989), dar, nedispunând de un Sistem legislativ
statal (SLS) adecvat și nici de o Constituție veritabilă (ci doar, de fapt, de o: Declarație oficială, de deziderate și
intenții constituționale, adică, de fapt, de o: „cacealma” constituțională), deși este declarată, la nivel
constituțional, ca: Stat de drept (în cadrul Articolului 1, aliniatul 3), a fost și a rămas, în realitate (adică în întreaga
perioadă temporală, post-revoluționară), doar un: Pseudo-Stat de drept, de tip SLS, respectiv doar un: Pseudo-
Stat-constituțional, cu consecințe societale pe care le apreciem ca fiind: catastrofale, pentru Statul Român,
respectiv pentru Populația statală a României.
(Sfârșitul părții 3)
P.S. Partea 4 - dedicată analizei efective a cazului specific al crizei Statului de drept, în România, va urma
în scurtă vreme.

Lorin Fortuna