Eu ştiu doar ce înseamnă suferinţa. Eu ştiu ce înseamnă să lupţi pentru a supravieţui. O fac de la naştere. Eu ştiu ce înseamnă suferinţa. Ştiu ce înseamnă necazul. Clipele mele de fericire au fost foarte rare . Am învăţat să râd pe chip, dar să plâng în suflet. Anul acesta, parcă mai mult faţă de alţi ani, am avut doar de suferit În primăvară mi-am pierdut tatăl. Nu am mai putut să ajung nici măcar la Chişinău. Atâta bucurie mai îmi permit, uneori, şi eu. Să îmi vizitez prietenii din Republica Moldova. E adevărat că unii vin pe la Braşov ca şi când eu nici nu aş exista prin zonă. Cum credeţi că mă simt eu ? Logic că mă doare. Asta este !
Eu nu sunt celebru ! Eu nu apar la televizor. Ei sunt faimoşi. Vorbeşte presa despre ei. Eu sunt un amărât de editorialist. Începător. Va trebui să ajung peste ei. Va trebui să le arăt că pot mai mult decât ei. Asta este ! Toată viaţa am fost nevoit să arăt că pot mai mult decât cei sănătoşi. Dragoste ? Sufletul pereche ? Cred că sufletul meu preche este singurătatea şi suferinţa.
Sunt deja obişnuit cu asta !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu