Grupul Constituțional „Timișoara”
Telefon: 0256/446595
E-mail: desteptarea.romaniei.24@gmail.com
Site: www.lorin-fortuna.ro
Nr. 2/09.05.2013
Proiectul Constituțional „Timișoara” (PCT)
realizat pentru revizuirea, corespunzătoare, a actualei Constituții a României (cu
respectarea prevederilor constituționale, referitoare la limitele revizuirii Constituției,
prevăzute în cadrul Articolului 152, din actuala Constituție a României), în scopul de a
pune actuala Constituție a României în concordanță cu idealurile Revoluției Române
din decembrie 1989 (RRD-1989), respectiv în concordanță cu voința Electoratului
statal, exprimată prin referendum, referitoare la modul de alcătuire a Parlamentului,
respectiv referitoare la modul de demitere a Președintelui Statului, în situația în care
acesta a fost suspendat, de către Parlament, dar, mai ales, pentru a transforma
actuala Constituție a României, din: „Declarație, oficială, de deziderate
constituționale”, care este, de fapt, în: Lege supremă a Statului, cum trebuie să fie,
atât de drept, cât și de fapt, într-un Stat de drept, democratic, autentic
Partea I-a
Atenționare: Această întreprindere de revizuire constituțională se efectuează de către anumite
persoane (care nu sunt juriști, de profesie, ci autodidacți în Drept constituțional), nu din dorința și nici
din ambiția, sau orgoliul de a arăta ce pot, ci din exasperarea și chiar disperarea constatării că, în
România și chiar în afara României, se pare că nu mai există juriști profesioniști, inclusiv la capitolul:
deontologie, în conformitate cu jurământul pe care l-au depus la încheierea studiilor lor, juridice, care
să fie și de bună credință, precum și de bună voință, în a se face, cu adevărat, dreptate, la nivel
societal. În contextul expus anterior, nu ne amintim să fi auzit un jurist profesionist, specializat în Drept
constituțional, care să-și asume misiunea de a semnala și chiar de a reclama, public, situația
dezastruoasă, din punct de vedere constituțional, la care s-a ajuns, în România, după înfăptuirea unei
revoluții sângeroase, și să ne „procopsim” doar cu o Declarație de intenții și deziderate
constituționale, adică, de fapt, cu o „cacealma” constituțională, în locul unei Constituții autentice,
adică a unei Legi supreme în Stat, pe care ar fi meritat-o, din plin, participanții autentici, la Revoluția
1
Română din decembrie 1989, și, mai ales, cei remarcați prin fapte deosebite, inclusiv prin jertfă și
respectiv suferință, dar, din nenorocire, din cauza unei mafii politico-partidice, masonizate, specific
clientelare, care a acaparat, în mod perfid, ocult și subversiv, puterea în Stat, n-au avut parte de
realizarea acestui obiectiv, fundamental, la nivel statal. În consecință, în absența altor inițiative, demne
de a fi luate în considerare, ne-am asumat, din imbolduri morale și patriotice, datoria de a acționa,
după puterile noastre, în scopul de a rezolva, în mod concret și corect, ceea ce considerăm a fi:
problema fundamentală, constituțională, a României, mai ales din dorința de a putea stopa, în acest
fel, degradarea catastrofală a Societății românești, și de a evita dezintegrarea statală, precum și
destructurarea populațională, pentru ca și urmașii noștri să poată avea parte nu doar de un trecut,
precum și, eventual, de un prezent, ci și de un viitor, autentic românesc, în Lumea în care existăm.
Titlul I: Principii statale
Articolul 1: Statul Român
(1) România este Stat național, suveran și independent, unitar și indivizibil.
(2) Forma de guvernământ a Statului este republica.
(3) România este Stat de drept, democratic, social, laic și apreciativ meritocratic, la nivel societal, în
care demnitatea omenească, respectiv drepturile şi libertăţile omenești, între care: libera
dezvoltare a personalităţii, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori civilizaționale,
deosebit de importante, la nivel societal, în concordanță cu aspirațiile tradiţionale ale
majorității Populației statale, precum și în concordanță cu idealurile Revoluţiei Române din
decembrie 1989, şi sunt garantate.
(4) Respectarea supremației legislative a Constituției României, în raport cu celelalte legi ale
Statului Român, este obligatorie și garantată.
(5) Statul Român se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor de Stat:
națională (de tip populațional), respectiv prezidențială; executivă; legislativă; judecătorească
(de tip instituțional), în cadrul democraţiei constituţionale, prin intermediul a două tipuri
fundamentale de puteri suveraționale, și anume: Suveranitatea populațională, respectiv:
Suveranitatea instituțională.
Articolul 2: Suveranitatea
(1) Suveranitatea națională, ca putere supremă de Stat, aparţine, de drept, în mod exclusiv,
Națiunii Române, alcătuită din acei locuitori ai Statului Român, care au împlinit vârsta de 14 ani
și dispun de un act de identitate cetățenească-statală, precum și de un discernământ, specific,
de maturitate societală, constatată și certificată, oficial, de către Instituția Populației statale,
2
(2)
(3)
(4)
(5)
(6)
prin eliberarea unui act de identitate, dar și de maturitate societală, cu calificativul: cetățean-
statal, care conferă un număr de drepturi, respectiv impune un număr de obligații societale,
specifice, deținătorului, stabilite prin Legea Populației statale.
Suveranitatea națională este puterea supremă de Stat și se exercită prin plebiscit național, la
care participă Electoratul național, alcătuit din cetățenii-statali, și se aplică la probleme de nivel
de importanță fundamentală, respectiv la nivel de importanță principală, statală, stabilite, ca
atare, inițial, ca nivel de competență, tot prin plebiscit național, dar preliminar revizuirii
Constituției României, iar, ulterior, fiind introduse ca prevederi constituționale.
Cetățenanul-statal care a împlinit vârsta de 18 ani și care și-a format o conștiință societală,
matură și deplină, atât ca discernământ, cât și ca educație, precum și ca implicare, efectivă, la
nivel societal, apreciată, ca atare, de către Instituția evidenței Populației statale, poate solicita,
instituției menționate anterior, acordarea calității de: patriot-statal, pentru a beneficia de
anumite drepturi, respectiv de a i se impune anumite obligații, specifice acestei categorii
populaționale, considerată, la nivel constituțional, ca fiind de importanță calitativă mai mare, la
nivel societal, pentru Statul Român, decât categoria populațională cetățenească-statal, și care
categorie, în totalitatea sa, alcătuiește Electoratul național-patriotic.
Acelor persoane, din cadrul Populației statale, cărora nu li s-a eliberat un act de identitate cu
calificativul de cetățean-statal, respectiv de patriot-statal, dar care îndeplinesc și anumite
condiții de apartenență statală (stabilite prin Legea Populației statale), li se eliberează, de către
Instituția de evidență a Populației statale, un act de identitate, prin care li se conferă calitatea
de: băștinaș-statal, ca persoane care beneficiază de anumite drepturi, dar li se impun și anumite
îndatoriri societale, specifice, prin Legea Populației statale, însă de un nivel, corespunzător,
inferior, comparativ cu celelalte două categorii populaționale, menționate anterior.
Acelor persoane, din cadrul Populației statale, cărora li s-a eliberat un certificat de băștinaș-
statal, dar care sunt caracterizate de o lipsă, corespunzătoare, de discernământ societal,
precum și de o incapacitate de adaptare societală, constatate, ca atare, de către Instituția
evidenței Populației statale, li se eliberează, de către instituția menționată anterior, un act de
identitate special, de: tutelat-statal, sau, respectiv, de: tutelat-personal, în cazul în care
existența persoanei, în cauză, este responsabilizată, oficial, de către de o instituție de Stat,
abilitată în acest scop, sau, respectiv, de către un băștinaș-statal, respectiv de către un
cetățean-statal, respectiv de către un patriot-statal, abilitat în acest scop, tot de către Instituția
evidenței Populației statale.
Acelor persoane, din cadrul Populației statale, cărora nu li s-a eliberat, din motive specifice, un
act de identitate de băștinaș-statal, respectiv de cetățean-statal, respectiv de patriot-statal,
sunt considerate, oficial, ca: persoane rezidente, temporar, în regim provizoriu, în Statul
Român, până la identificarea lor, oficială, și integrarea lor temporară, într-un anumit mod, legal,
și respectiv preluarea lor, de către instituțiile abilitate, statal, în acest scop, în vederea rezolvării
3
situației existențiale, provizorii, a respectivelor persoane, în conformitate cu prevederile Legii
Populației Statale.
(7) Suveranitatea instituțională este inferioară, ca putere de Stat, în comparație cu Suveranitatea
națională, și se exercită, în mod instituțional, prin instituțiile de Stat, abilitate constituțional,
respectiv legislativ, ca puteri de Stat, specific instituționale, la nivel statal, respectiv districtual,
respectiv local, constituite prin alegerea liberă, periodică și corectă, a conducătorilor, respectiv
a membrilor componenți ai instituțiilor respective.
(8) Nici un grup și nici o persoană nu pot exercita Suveranitatea, în nume propriu.
Articolul 3: Teritoriul statal
(1) Teritoriul Statului Român este inalienabil, fiind organizat, sub aspect administrativ, în comune,
orașe și județe.
(2) Teritoriul Statului Român poate fi reîntregit, în timp, cu teritorii care, în trecut, au aparținut
Statului Român, dar care, prin acte de agresiune samavolnică (în aprecierea Națiunii Române, în
calitate de deținătoare, exclusivă, a Suveranității naționale), au fost dezmembrate, în mod
forțat, din teritoriul Statului Român, din acea vreme, și au fost înglobate în teritoriul altor State.
(3) Teritoriul Statului Român este reprezentat în Anexa 1 a Constituției României și face parte
integrantă din Constituție.
(4) Statul Român are, în prezent, un contencios teritorial, încă nerezolvat, complet, din punct de
vedere al Dreptului internațional, cu Statul Ucrainean, în ceea ce privește dreptul de posesiune
al Insulei Șerpilor, din Marea Neagră, precum și a spațiului maritim aferent insulei în cauză.
(5) Pe teritoriul Statului Român nu pot fi strămutate sau colonizate populații străine.
Articolul 4: Unitatea Națiunii Române
(1) România are ca fundament, statal, unitatea Națiunii Române și solidaritatea statală a
cetățenilor săi (numită: naționalism), respectiv solidaritatea statală a patrioților săi (numită:
patriotism), pentru a apăra și consolida Statul Român, ca Națiune comună, respectiv ca Patrie
comună.
(2) România este țara comună, a tuturor băștinașilor săi, fără deosebire de rasă, origine etnică,
limbă, religie (admisă constituțional), sex, opinie, apartenență politică (admisă constituțional),
avere sau origine socială, respectiv Națiunea comună a tuturor cetățenilor săi, respectiv Patria
comună a tuturor patrioților săi.
Articolul 5: Patrioția, cetățenia, băștinășia, rezidența
(1) Calitatea de băștinaș al Statului Român se dobândește prin naștere, în cadrul teritoriului
Statului Român, dar numai în cazul în care cel puțin unul dintre părinți este băștinaș, sau în
cazul în care, deși copilul nu s-a născut pe teritoriul Statului Român, unul dintre părinți este
4
(2)
(3)
(4)
(5)
băștinaș, sau cetățean, sau patriot, al Statului Român, iar copilul i-a fost încredințat de către o
instituție abilitată, oficial, în România, în scop tutelar, specific parental.
Calitatea de rezident al Statului Român se acordă, în mod temporar, unei persoane care, din
diferite motive (prevăzute, oficial, în cadrul Legii Populației statale), doresc sau sunt nevoite să
existe, temporar, legal, în cadrul Statului Român, sau unei persoane identificată, în cadrul
Statului Român, ca neposedând un act, oficial, de identitate statală, aferentă Statului Român,
sau altui Stat, până la rezolvarea situației existențiale a persoanei în cauză.
Calitatea de cetățean al Statului Român se poate obține de către băștinași, sau de către
nebăștinași, exclusiv pe cale meritocratică, la nivel societal, în conformitate cu prevederile Legii
Populației statale.
Calitatea de patriot al Statului Român se poate obține numai de către cetățeni al Statului
Român, exclusiv pe cale meritocratică, la nivel societal, în conformitate cu prevederile Legii
Populației statale.
Calitatea de rezident-temporar, respectiv calitatea de băștinaș, respectiv calitatea de cetățean,
respectiv calitatea de patriot, se dobândesc, se păstrează, respectiv se pot pierde, pe baza
îndeplinirii, respectiv a neîndeplinirii, unor condiții prevăzute, corespunzător, în acest scop, în
Legea Populației statale.
Articolul 6: Dreptul la identitate specifică
(1) Statul Român recunoaște și garantează, ca drept la identitate specifică, dreptul persoanelor
aparținând Etniilor conlocuitoare, statal, cu Etnia Română (în calitate de: Etnie principală,
fondatoare statal), la păstrarea, la dezvoltarea și la exprimarea identității lor etnice, din punct
de vedere cultural, lingvistic, tradițional, cu condiția ca dreptul în cauză să nu afecteze, prin
modul în care este exercitat, dreptul similar, acordat persoanelor aparținând altor Etnii
conlocuitoare, și să nu submineze dreptul special, de care trebuie să beneficieze Etnia Română,
ca Etnie principală, fondatoare statal (care a suportat și suportă cel mai mult nu doar povara
constituirii, ci și a menținerii și respectiv a consolidării Statului Român), drept recunoscut,
apărat și promovat, în mod corespunzător, în marea majoritate a Statelor independente,
suverane, unitare și multi-etnice, care au o singură Etnie principală și fondatoare statal.
(2) Statul Român recunoaște, apreciază și stimulează corespunzător (prin Legea Populației statale),
ca Stat declarat, constituțional, ca fiind meritocratic, la nivel societal, pe de o parte, rolul
important în fondarea Statului Român, al Etniilor conlocuitoare, considerate băștinașe (adică
care s-au format pe teritoriul actualului Stat Român și au existat atunci când s-a constituit Statul
Român), și care au sprijinit constituirea Statului Român, comparativ cu Etniile băștinașe, care,
însă, nu au sprijinit constituirea Statului Român, sau chiar au subminat constituirea Statului
Român, după cum apreciază, corespunzător, și Etniile conlocuitoare, nebăștinașe (adică care s-
au format pe teritoriul actualului Stat Român, după constituirea Statului Român), dar care au
sprijinit existența și consolidarea Statului Român, comparativ cu Etniile nebăștinașe, care nu au
5
sprijinit existența și consolidarea Statului Român, sau chiar au subminat-o. În același context,
Statul Român apreciază și stimulează, în mod corespunzător, Etniile conlocuitoare care au
manifestat solidaritate și chiar loialitate față de Statul Român, sprijinind astfel Etnia Română, ca
Etnie principală și fondatoare statal, în efortul său de a apăra, de a menține și de a consolida
Statul Român.
(3) Măsurile de protecție luate de Statul Român pentru păstrarea, dezvoltarea și exprimarea
identității persoanelor aparținând Etniilor conlocuitoare trebuie să fie conforme cu principiile
de egalitate, dar și de apreciere meritocratică, la nivel societal, pentru a nu se realiza
discriminări (în alt mod, decât pe cale meritocratică, definită la nivel constituțional), în raport cu
celelalte Etnii conlocuitoare.
(4) Statul Român, ca Stat laic, nu admite predarea, ca obiect de studiu, a religiilor, în învățământul
public (ci doar ca fenomen societal, istoric, specific, în cadrul unei discipline de istorie a
religiilor), nu favorizează comunitățile religioase și nu admite practicarea, pe teritoriul Statului
Român, decât a religiilor care, din punct de vedere ideologic, specific religios, nu sunt false și
subversive, la nivel ființial (de exemplu: promovând înrobirea sau aservirea ființială, prin botez,
la naștere, precum și prin alte ritualuri, specific religioase, față de anumite persoane intitulate:
„Dumnezeu”, sau în alt mod, fără a cunoaște, deplin, cine și ce fel de persoane sunt acestea), și
nici prozelitismul religios, în favoarea racolării, prin înșelăciune, de practicanți ai religiilor
respective.
(5) Statul Român nu sprijină și nici nu favorizează constituirea, organizațională, a unor comunități
de deviaționiști sexuali (pe care îi consideră ca fiind persoane anormale, grav bolnave, din punct
de vedere sexual și psihic, care trebuie să fie tratate, în mod corespunzător, pentru a reveni la
starea de oameni normali). În contextul expus anterior, Statul Român interzice căsătoria, pe
teritoriul Statului Român, precum și recunoașterea, oficială, a unor familii întemeiate de către
persoane de același sex, cât și, mai ales, a adopției de copii de către cupluri de deviaționiști
sexuali, inclusiv pentru a proteja copiii în cauză, de pericolul de a fi transformați, ei înșiși, în
timp, în deviaționiști sexuali, de către cei care vor să-i adopte.
Articolul 7: Românii din străinătate
(1) Statul Român sprijină întărirea legăturilor cu românii din afara frontierelor țării și acționează
pentru păstrarea, dezvoltarea și afirmarea identității lor etnice, culturale, lingvistice și
tradiționale, cu respectarea legislației Statului ai cărui cetățeni sunt.
(2) Statul Român sprijină, în mod deosebit, comunitățile românești, organizate, din alte State, și,
mai ales, a comunităților românești din cadrul Statelor vecine României, în scopul apărării și
susținerii existenței lor, precum și a afirmării, depline, a identității lor specifice, inclusiv ca o
importantă punte de legătură și colaborare, interstatală, cu Statele respective.
6
Articolul 8: Pluralismul politic și organizațiile politice
(1) Pluralismul politic constituie, în societatea românească, atât o condiție, cât și o garanție a
democrației constituționale.
(2) Pluralismul politic contribuie la definirea, respectiv la exprimarea, organizată, a voinței politice
a membrilor Populației, respectând Suveranitatea națională, Constituția și legislația statală,
integritatea teritorială, ordinea de drept a Statului Român și principiile democrației.
(3) Pluralismul politic își desfășoară activitatea prin intermediul organizațiilor de tip asociativ, civic,
respectiv de tip partidic, care își definesc, statutar, voința de a realiza, în mod organizat,
activități politice, în concordanță cu prevederile constituționale, respectiv legale, specifice
Statului Român.
Articolul 9: Organizațiile profesionale
Organizațiile profesionale pot fi de tip sindicate, respectiv patronate, respectiv de alt tip, în
conformitate cu prevederile constituționale, respectiv legislative, ale Statului Român,
contribuind la apărarea drepturilor, respectiv la promovarea intereselor, specifice, ale
membrilor lor.
Articolul 10: Relații internaționale
(1) Statul Român întreține și dezvoltă relații de colaborare, interstatale, precum și cu organizații
internaționale, pe baze reciproc avantajoase și respect statal, reciproc, cu Statele care, la rândul
lor, doresc dezvoltarea unor astfel de relații, dar, mai ales, cu Statele învecinate, precum și cu
Statele în care există și se manifestă, în mod specific, comunități românești, organizate.
(2) România poate fi membră a unor organizații internaționale, constituite în mod democratic, pe
bază de respect reciproc, precum și de colaborare reciproc avantajoasă.
Articolul 11: Dreptul internațional și Dreptul intern
(1) Statul Român se angajează să respecte și să aplice, cu bună-credință, angajamentele asumate
care îi revin din tratatele la care este parte, cu condiția ca și celelalte State semnatare, ale
respectivelor tratate, să procedeze la fel.
(2) Tratatele internaționale, ratificate de către Statul Român, fac parte din legislația internă, a
Statului Român.
(3) În cazul în care un tratat, la care România dorește să devină parte, cuprinde dispoziţii contrare
Constituţiei României, semnarea, respectiv ratificarea tratatului în cauză pot avea loc numai
dacă Națiunea Română hotărăște, prin plebiscit, revizuirea, corespunzătoare, a Constituţiei
României.
7
Articolul 12: Simboluri naționale
(1) Drapelul României este pentacolor, culorile fiind așezate vertical, în ordinea următoare,
începând de la lance: maro, roșu, galben, albastru, alb.
(2) Ziua națională a României este 1 decembrie, iar zile de importanță națională sunt: 24 ianuarie, 9
mai, 21 decembrie.
(3) Imnul național al României este „Pe-al nostru steag e scris unire”.
(4) Stema României și sigiliul Statului Român sunt reprezentate în Anexa 2, respectiv în Anexa 3,
care fac parte integrantă din Constituția României și se realizează prin asocierea,
corespunzătoare, a unor simboluri heraldice, exclusiv benefice, din punct de vedere ezoteric,
pentru Statul Român, precum și prin asocierea unor simboluri specific tradiționale, selectate, în
mod adecvat, pentru a fi reprezentative, dar și exclusiv benefice, din punct de vedere ezoteric,
pentru provinciile istorice care au existat și s-au asociat, la constituirea Statului Român.
Articolul 13: Limba oficială
În Statul Român, limba oficială, la nivel statal, este limba română.
Articolul 14: Capitala
Capitala Statului Român se stabilește prin plebiscit național, urmând a fi desemnată și
menționată, la nivel constituțional, după efectuarea respectivului plebiscit național.
(Va urma)
Lorin Fortuna
Coordonator al Grupului Constituțional „Timișoara”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu