Primit de la doamna Raisa Pădurean, director-adjunct al Liceului " Lucian Blaga" din Tiraspol:
" ACEASTA PRIVELISTE POTI VEDEA LA O DOAMNA,CARE TOATA VIATA A LUPTAT PENTRU LIMBA,TARA,NEAM,DEMINTATE NATIONALA.
Astazi,ea vorbeste asa:"Am ramas sa-mi numar zilele......" In frig, intr-o camera de camin, cu 3 pahare pe geam,in care este doza de medicamente ,pe care i le da fiul ei,Andrei de 3 ori in zi.El este unica fiinta care trebuie sa fie alaturi de mama sa in momentele cele mai grele.
AVETI RABDARE SI CITITI MESAJUL MEU,VA ROG FRUMOS.
De citeva zile incerc sa scriu si sa postez aceste imagini,insa mi se opreste un nod in git si inima-mi salta din piept,ochi plini de lacrimi si nu mai pot ajunge la fine. Gindurile zboara in toate partile.Incerc sa gasesc in arhiva mea,poze unde aceasta DOAMNA se afla alaturi de noi,impreuna cu fiul sau Andrei,care a fost oriunde alaturi de mama sa si a insotit-o peste tot.Am gasit-o pe dna Tamara Cojocaru asa cum o vedeti in poze.Prima intrebare care mi-a pus-o cind am intrat in casa a fost: Ce se mai aude peste Prut,acolo la fratii nostril? Ma straduiam sa nu dau friu lacrimilor,dar sa o incurajez pe Doamna Tamara,care mai traieste cu speranta,ca daca nu ea,macar copilul ei va ajunge sa vada tara reintegrata.Ca nu degeaba a luptat si mai lupta,asa cum o vedeti, tintuita la pat si fara ajutor. Mereu a fost puternica si cu credinta in Dumnezeu.Acum insa,puterile pare ca o parasesc.(Intrati pe pagina ei si vedeti singuri diagniza care o are…).
Nu mi-am cerut permisiunea de la ea ca sa postez aceste poze.Insa vreau sa vada toti,unde ajung PATRIOTII,care lupta pentru a-si pastra identitatea.Ma tot gindesc ,ca nimeni dintre noi nu este asigurat si nu stie ce i se poate intimpla mine.Oare eu,ori altul ca mine si asemeni doamnei Cojocru ,tot asa vom ajunge? Despre aceasta Tamara s-a mai scris,insa cei de la conducere nu-si prea bat capul de noi,oamenii simpli.
Am mers la ei in vizita,pentru ca de Sarbatori este pacat sa nu rupi din putinul tau care-l ai pe masa, si sa nu-l imparti cu cei mai tristi ca tine.Totodata, vreau sa le multumesc lui Cristi si George din Bucuresti,care au transmis din mina in mina,prin autocare micul ajutor care a ajuns la ei acasa.Va zic ca bucuria a fost enorma!
Conditiile in care traisc mama si fiul,care nu-si poate gasi un loc de munca,sunt deplorabile.Daca as avea un salariu decent,as face tot posibilul sa le ajut cit de cit sa faca o mica reparatie.Dar si eu,muncind cinstit abia de-mi numar banutii primit. Asa dar, vin cu marea rugaminte,poate cineva ii poate ajuta sa plece din aceasta camera de camin,care nici nu le apartine. Ori cit de cit,sa le ajute sa faca o mica reparatie.
La fine vreau sa pun si eu citeva intrebari demnitarilor nostri: Stimati domni si doamne,mai aveti de impartiti fotolii? Cind va veti intoarce privirea spre oamenii care v-au votat? Ce sa facem si cum sa procedam,cind nu avem nici bani de pine in casa?Cine ne ajuta sa transportam aceasta Doamna la un spital oncologic? Aici la Tiraspol, cei de la salvare vin si nu au ce sa-I faca.Ma poate cineva ajuta? Sarbatorile au trecut,va rog frumos,incercati sa ne ajutati.
PS. Ma mira faptul ca dupa apelul facut anterior,mi-au raspuns doar 2 persoane.Este regretabil ,cei ce ar puea usura durerile acestei doamne tac,dar oamenii simpli sunt mai aproape,chiar daca vin si cu un sfat,te bucuri de el.
Am observat in camera ceva materiale de constructie care sunt adunate de Andrei de pe la vecini.El doreste mult sa mai adune cite ceva si sa faca o mica reparatie ca mama sa se simta mai bine.Dar nu stiu cum se va descurca,pentru ca tevile toate sunt sparte,iar Andrei abia s-a angajat la un serviciu in calitate de hamal.Auziti, un baiat,care este nascut pentru a picta,a fost angajat hamail,pentru inceput pe termen scurt,fara salariu.Cei care l-au angajat,vor sa vada daca se va descurca,apoi vor decide daca sa-i plateasca ceva pentru munca efectuata."
Sursa: facebook
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu