Anul acesta m-am hotărât să nu mai stau acasă de 1 Decembrie. Aici deja ştiam ce se întâmplă. În fiecare an e la fel. Aşa că m-am hotărât să plec la Chişinău. Mi-am rezervat bilet de autocar şi am plecat. Luni seara am plecat spre Chişinău. Marţi dimineaţa, pe la ora 4, eram deja acolo. Minunata mea gazdă , o fiinţă cu un suflet extraordinar de mare, a venit după mine cu taxi-ul. Am stat vreo 2 ore de vorbă. Asta chiar dacă eu eram frânt. Apoi am adormit. M-am trezit. Am mâncat. M-am uitat la televizor. Acolo se difuza serialul" Glukhariov". Apoi am plecat să văd evenimentele dedicate Zilei Naţionale a României. M-.am dus să văd harta imensă din Scuarul Catedralei. Cum mă tot plimbam pe acolo văd că vine renumitul unionist Constantin Codreanu. Mă vede şi îmi spune:" Salut Paul ! Ce mai faci ?" Recunosc că am rămas tâmpit. Am ajuns aşa de cunoscut. Totuşi asta nu a fost nimic. M-am dat mai la o parte. Mai multe doamne vorbeau în spatele meu. La un moment dat una din ele spune:" Ăsta e Paul !".Era o cunoştinţă din Grigoriopol. Am stat un pic de vorbă. A mai venit o fată din Edineţ. Deodată vedem că se înnorează. Hotărâm să plecăm. Nu am mers vreo 10 minute şi a început o furtună !!!! Prăpăd a fost! În după amiaza aceea trebuia să mă întâlnesc şi cu scumpa mea prietenă Irina Staver. Am amânat totul. Umbrela mea s-a rupt datorită vântului. Doar eu ştiu cum am ajuns înapoi. A doua zi de şedere. Am plecat să cumpărăm cadouri şi să vizitez oraşul. Aici am trăit cea mai comică faza. Ne-am dus la Piaţa de Suveniruri. Ca să mai îmi cumpăr un steag. Surpriză !!!! Era exact vânzătoarea cu care m-am certat acum 3 ani când am vrut să îmi cumpăr un steguleţ Când m-a văzut mi- spus exact ce i-am spus eu atunci. Mi-am luat un steag de la ea. Apoi am mers să căutăm cadoul pentru mama. Aceasta îşi dorea de an buni o păpuşă Masha. Personajul din desenul animat" Masha şi Ursul ". M-am dus la mormintele marilor patrioţi români. Am eu bunul obicei să merg la mormântul soţilor Aldea- Teodorovici şi la mormântul lui Grigore Vieru. Ţin să spun că acel monument de pe mormântul lui Vieru e o bătaie de joc ! Acela nu e Grigore Vieru. Apoi am plecat prin oraş. Am văzut monumentul dedicat soţilor Aldea- Teodorovici. Am mers la lacul Valea Morilor. Recunosc că este o frumuseţe. Păcat că nu e îngrijit.
Apoi am mers acasă. M-am pregătit pentru reîntâlnirea cu Irina Staver. Mi-era foarte dor de ea. Ajung la locul întâlnirii când aud un glas frumos şi foarte drag mie" Auzi domnul, eu te tot sun şi tu nu răspunzi !" Era minunata Irina Staver. A urmat o îmbrăţişare caldă şi venită din suflet. Păcat că se grăbea şi nu am stat mult. În ultima zi, minunata mea gazdă m-a ajutat să fac bagajele şi mi-a cumpărat două manuale. Cel de istorie e pentru mine. Cel de română vreau să-l fac cadou cuiva. Am plecat foarte bucuros pentru că am revăzut oameni şi locuri dragi. Am cunoscut noi oameni la fel de minunaţi. Am plecat cu sufletul încărcat de bucurii şi amintiri frumoase.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu