Aventuri la Chişinău.

Vineri am fost pentru a cincea oară la Chişinău. Aveam rezervat biletul pentru maşina de joi seară dinspre Braşov spre Chişinău.  Părinţii m-au condus la Autogară Maşina trebuia să plece de la ora 19. Ajungem noi pe la ora 18 şi aşteptăm.  Maică-mea binevoitoare, s-a oferit să-l ajute pe un om să închidă uşa la magazin, deoarece avea un pahar de bere în mână. Omul a făcut scandal că s-a vărsat berea.  Apoi cineva aruncat un explozibil din ăla folosit de suporteri la meciuri. Jandarmii erau acolo dar nu au găsit vinovatul. Maşina nu mai venea. Sun la administratorul firmei. Surpriză ! Maşina de la ora 19 s-a anulat  în acea zi. Circula doar cea de la ora 21. Norcul că avem o cunoştinţă care stă prin zonă şi ne-am dus la ea. Am plecat cu cea de la ora 21. Lângă mine, în autocar, s-a aşezat un tip din Anglia.  Mergea pentru prima dată. I-am explicat pe engleză cum este situaţia în Republica Moldova. Maşina mergea cu multe opriri. Pe la diferite magazine. Pe la 3 noaptea ajungem în Vama Sculeni.   De fiecare dată când trec Prutul îmi vin în minte minunatele cuvinte ale lui Grigore Vieru, Am trecut Prutul. Am observat că de la ultima mea vizită drumul este mai luminat.  Începea să se lumineze. Observam frumoasele plaiuri basarabene.  A dat Dumnezeu aceleu zone multă suferinţă, dar nişte plaiuri minunate.  O investiţie în turism ar ajuta Republica Moldova să devină o atracţie extraordinară.  Pe la 7 şi ceva dimineaţa am ajuns la Chişinău.  Aici am avut o mică problemă de sănătate din cauza drumului prost( diaree). Am mers cu ruta de la Telecntru până pe Bănulescu Bodoni. Am căutat repede o farmacie să îmi cumpăr pastile. Am dat să uo sun pe buna mea prietenă Irina Staver. Numărul nu este bun.  O sun pe Anastasia Cucuruz. Aceasta nu era în Chişinău.   Nervos foc !  Ce să fac eu până la ora 15. Atunci aveam programată o alta întâlnire.  Mi-am adus aminte de  altă prietenă, Elena Mihail. O sun şi îi spun că sunt la Chişinău. Mă întreabă ce fac a doua zi. I-am spus că în seara aceea plec. Această prietenă este un om absolut minunat ! Şi-a lăsat toată treaba de la servici şi-a venit după mine. M- a dus la ea acasă ca să mă odihnesc. Un om de milioane. Am reuşit să iau legătura cu Irina Staver. Am stabilit să ne vedem în jurul orei 15. Locul revederii este la Ştefan. Pentru cei care nu ştiu asta înseamnă la monumentul lui Ştefan cel Mare. Tot acolo am stabilit şi cu o altă bună prietenă, Cristina Galbici.  Stăteam şi aşteptam să vină cele două fete.O văd pe Irina venind în fugă. Am avut parte de o îmbrăţişare călduroasă şi venită din toată inima. Ne-am dus în parc şi ne-am aşezat pe o bancă. Am discutat despre de toate. Am râs. Am spus bancuri cu Gaburici.  O tot aşteptam pe prietena comună Cristina Galbici. Într-un târziu se aude" Numai după vocea lui Paul v-am găsit". Bucuria revederii cu Cristina. O nouă îmbrăţişare caldă. Am stat un pic de vorbă toţi trei. Apoi ne-am luat la revedere. Asta nu înainte să le invit pe prietenele mele să vină la Braşov.  M-am rătăcit ăn drumul spre minunata mea gazdă. M-am reîntâlnit cu Irina. Apoi am sunat- o pe gazda mea şi a venit după mine. Ne-am pus la masă pentru că urma să plec înapoi. A zis să mergem cu taxi-ul . Supriza mare a fost că nu a găsit nici măcar unul când a sunat. Am ieşit în drum şi acolo abia am găsit unul.  Din cauza traficului greu era să nu mai ajung la timp la autogară. Concluzia mea personală este că Chişinăul are nevoie de o şosea de centură.   Am ajun cu greu acolo. Din nou această persoană minunată mi-a făcut un cadou. Mi-a plătit biletul înapoi. Am plecat cu gândul că de fiecare dată când merg acolo mai descopăr un om frumos şi îmi revăd prietenii mei absolut  minunaţi

 !