vineri, 11 ianuarie 2013

Propunere


Asociaţia “VICTORIA” a Luptătorilor
în Revoluţie, din Timişoara
Consiliul Director
Sediul: Timişoara, b-dul Iuliu Maniu, Nr. 11/1
Telefon: 0256/446595
E-mail: asociatia.victoria@gmail.com
Nr. 1/08.01.2013
Către:
- Consiliul Local Timişoara
- Primăria orașului Timişoara
- Comisia pentru Cultură, Arte şi Mijloace de informare a
Parlamentului României
- Ministerul Culturii şi Patrimoniului naţional
- Institutul Revoluţiei Române din Decembrie 1989
- Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor
- Asociaţiile de participanţi autentici, cu merite deosebite, la
realizarea Revoluţiei Române din decembrie 1989
- Mass-media
Comunicat
Cu privire la intenţia, exprimată, public, de către viceprimarul
Dan Diaconu, al oraşului Timişoara
( reprezentant al Partidului Naţional Liberal – varianta post – 1989)
de a pune în discuţia Comisiei de cultură, știință, învățământ,
sănătate, protecție socială, turism, ecologie, sport și culte, din
cadrul Consiliului Local Timişoara, propunerea de a da, unei străzi,
din oraşul Timişoara, numele lui Sergiu Nicolaescu, recent decedat
şi incinerat.
1. Ne-a surprins propunerea viceprimarului, menţionat anterior, în
contextul în care respectivul viceprimar nu şi-a găsit timpul necesar şi,
1

probabil, nici dispoziţia corespunzătoare de a participa, în data de
20.12.2012, la cea de a 23-a aniversare a RRD – 1989, în cadrul unei
manifestări festive, organizată chiar în Sala de Consiliu a Primăriei, deşi, la
manifestarea respectivă, a participat primarul oraşului, care a şi luat
cuvântul, cinstind astfel, în mod specific şi oficial, aniversarea în cauză, iar
data calendaristică de 20.12. a fost desemnată, ca dată anuală, de către
Consiliul Local Timişoara (dar în componenţa anterioară actualului Consiliului
Local), ca: Zi de importanţă locală, precum şi ca: Zi a Timişoarei, în care să se
cinstească, oficial, la nivel local: Revoluţia Română din decembrie 1989 –
RRD 1989.
2. În contextul menționat anterior, precizăm că manifestările în cauză
se desfășurau inclusiv cu sprijin logistic din partea Primăriei oraşului
Timişoara, şi au au fost anunţate, oficial, atât de către serviciul de relații
publice al Primăriei, cât și de către asociația noastră, prin afişe
corespunzătoare (în cadrul sistemului de afişaj, public, al Primăriei oraşului).
Mai mult decât atât, viceprimarul respectiv, în a cărui atribuţiuni, de serviciu
(din câte cunoaştem), sunt incluse şi manifestările culturale, de aniversare, a
anunţat, printr-o funcţionară a Primăriei, abilitată, special, pentru a asista şi a
ajuta, din partea Primăriei, la desfăşurarea manifestărilor aniversare a celei
de a 23-a aniversări a RRD-1989, organizate în data de 20.12.2012, că
Instituţia Primăriei va fi corespunzător reprezentată, inclusiv la mitingul
aniversar, organizat în Piaţa Victoriei, între orele 16-17. În contextul expus
anterior, trebuie să declarăm și, totodată, să reclamăm, public, faptul că
viceprimarul Dan Diaconu nu doar că, pe de o parte, nu şi-a respectat
promisiunea și datoria oficială, în sensul că nici el și nici un alt reprezentant,
delegat al Primăriei, pentru a lua cuvântul, nu au fost prezenți în Piața
Victoriei, la începerea mitingului, festiv, aniversar, desfăşurat sub denumirea
tradițională: “Timișoara-primul oraș liber, în timpul RRD-1989”, dar, pe de
altă parte a programat, chiar în perioada respectivă, în acealași loc,
desfăşurarea unor repetiţii, preliminare, ale unei formaţii muzicale, angajată
a evolua în deschiderea concertului ce urma a fi susținut de către formaţia
Phoenix, pe aceeaşi scenă, în aceeaşi zi, dar la ora 19, concert prevăzut cu
repetiţii preliminare (care urmau, însă, să înceapă abia la ora 17),
2

împiedicând, astfel, desfăşurarea mitingului, tradiţional, aniversar, a RRD –
1989, aflat la cea de a 23-a ediţie.
3. În contextul expus anterior, nici nu ne mai miră faptul că acelaşi
viceprimar a făcut, recent, public, anunţul menţionat anterior, referitor la
intenţia de a acorda, oficial, numele defunctului Sergiu Nicolaescu, unei
străzi din oraşul Timişoara, precum şi de a monta o placă comemorativă pe
clădirea în care a locuit, cândva, în oraşul Timişoara, Sergiu Nicolaescu,
împreună cu familia sa, într-o anumită perioadă temporară, din trecutul său.
4. Referitor la adevărata contribuţie a persoanei Sergiu Nicolaescu, în
cadrul RRD – 1989, dorim să facem cunoscut că în conformitate cu
rezultatele mai multor cercetări, efectuate, inclusiv, de către reprezentanţi ai
asociaţiei noastre, precum şi de către alţi analişti
( rezultate care au făcut şi obiectul unor dezbateri publice, în
mass-media centrală, inclusive în ultimele zile, cu prilejul încetării existenței
sale fizice), au fost aduse, celui recent dispărut, pe lângă aprecieri și omagii
(referitoare la activitatea sa cinematografică), și grave acuzaţii, referitoare la
comportarea sa, în cadrul RRD-1989, motiv pentru care apreciem că
propunerea viceprimarului Timişoarei, menţionată anterior, este, mai ales,
pentru participanţii autentici, din Timişoara, cu merite deosebite, la
înfăptuirea RRD – 1989, nu doar inoportună, ci şi de neacceptat. În contextul
expus anterior, dorim să facem cunoscute, în cadrul acestei luări, publice, de
atitudine, următoarele informaţii (care puteau fi cunoscute, în prealabil, de
către viceprimarul Dan Diaconu, dacă ar fi considerat oportun ca, înainte de
a-şi anunţa, public, intenţiile menţionate anterior, să consulte şi opinia
asociaţiei noastre, precum şi a altor asociaţii, autentice și legal constituite, de
participanţi la RRD – 1989):
4.1. Sergiu Nicolaescu nu a participat la acţiunile autentice, apreciate,
ca atare, de către cunoscători, precum și ca fiind semnificative şi, mai ales,
determinante, pentru RDD – 1989, în Bucureşti (exemple: transformarea în
acţiune de protest, anti-ceauşist, a mitingului organizat de către fosta
conducere comunistă, totalitară, în capitală, în data de 21.12.1989, în actuala
Piaţă a Revoluţiei, prin care organizatorii au intenţionat, în principal, să
condamne, public, ca: acţiuni huliganice, declanşarea revoltei timişorene, în
3

data de 16.12.1989, şi, apoi, declanşarea a RDD – 1989, în data de
20.12.1989, la Timişoara, precum și pentru a-i declara, public, pe
revoluţionarii timişoreni ca fiind huligani şi agenţi străini, infiltraţi, în mod
subversiv, în ţară, pentru a o destabilize, precum şi, pentru a provoca o
secesiune, teritorială, a Banatului, de România, dar, în realitate, pentru a
motiva, în acest mod, inplicarea forţelor armate, ale ţării, în reprimarea,
violentă, a manifestărilor de protest şi de revoltă, declanşate, la Timişoara,
împotriva fostului regim comunist-totalitar.
4.2 Tot referitor la Sergiu Nicolaescu, menţionăm că, deşi a fost primul
reprezentant al Consiliului Frontului Salvării Naţionale (C-FSN), care a venit,
în vizită oficială, la Timişoara, imediat după preluarea, frauduloasă şi
nelegitimă, din punct de vedere revoluţionar, a puterii în stat (de către aşa
numitul: Consiliu al Frontului Salvării Naţionale –
C-FSN), și a recunoscut, public, la vremea respectivă, faptul că declanşarea
RRD-1989 s-a produs la Timişoara, în data de 20.12.1989, prin constituirea
Frontului Democratic Roman – FDR, precum şi prin darea publicităţii a
Proclamaţiei FDR, ca prim document, fundamental, al RRD – 1989 (afirmaţii
pe care le-a inclus şi în unele dintre primele cărţi și publicații, referitoare la
RRD – 1989, pe care le-a publicat, în calitate de autor, respectiv de
intervievat), ulterior şi-a schimbat opiniile respective, publicându-le în cadrul
altor cărţi şi publicaţii, în care susținea că RRD - 1989 s-a declanşat, la
Bucureşti, abia cu ocazia constituirii C-FSN (în noaptea de 22.12.1989, în
jurul orei 22:30), adică după căderea fostului regim comunist – totalitar,
substituind, astfel, adevărata RRD – 1989, cu contrarevoluția reprezentată
de bătălia, ocultă şi subversivă, declanşată pentru acapararea puterii în
stat, după victoria RRD – 1989 (marcată prin fuga fostului dictator comunist,
cu elicopterul, de pe acoperişul clădirii Comitetului Central al Partidului
Comunist Român: (CC-PCR), în data de 22.12.1989, cu puţin după ora 12 –
ziua.
4.3. Tot referitor la comportarea duplicitară a lui celui recent decedat,
în faza de preluare (în fapt: confiscare) a puterii în stat, în mod ocult şi
subversiv, în opinia noastră, după victoria RRD-1989, de către
C-FSN (coordonat, de către anumite persoane, dintre care, apreciem că mai
4

trebuie menţionate, alături de Sergiu Nicolaescu, mai ales: Ion Iliescu, Silviu
Brucan, Nicolae Militaru ş.a.), trebuie să mai menționăm faptul că Sergiu
Nicolaescu a încercat să determine mulţimea de revoluţionari, aflată în seara
zilei de 22.12.1989, în sediul CC-PCR, precum şi în actuala Piaţă a Revoluţiei,
din Bucureşti, să plece acasă (invocând o pretinsă amplasare a unei bombe,
în respectiva clădire), pentru a permite, astfel, complotiştilor, din cadrul CFSN, precum şi a celor din cadrul conducerii, de atunci, a Ministerului Apărării
Naţionale (MApN), să acţioneze, neobstrucţionaţi, în realizarea complotului
de confiscare a puterii în stat. Mai menționăm că, în cadrul aceluiași complot,
pe care îl apreciem ca fiind: contra-revoluționar, s-a mai “remarcat“, în mod
deosebit, în calitate de complice și coordonator militar: Victor Atanase
Stănculescu, care a coordonat organizarea şi declanşarea, în data de
22.12.1989, în jurul orei 18:30, a farsei societale, oculte, cinice şi criminale,
denumită: “atacul teroriştilor”, în scopul de a sprijini astfel, acțiunea de
confiscare a puterii în stat, de către C-FSN, precum și de a prilejui
complotiștilor, din cadrul C-FSN, ocazia de a se “legitima”, ca revoluționari
autentici, și încă: cu merite deosebite. Precizăm că respectiva acţiune,
ocultă, subversivă şi criminală, la nivel societal, a fost deconspirată, ulterior,
de către mai mulţi analişti, avizați, ai evenimentelor oculte si subversive
(contra-revoluționare), desfăşurate în cadrul RRD-1989, între care dorim să
evidenţiem, în primul rând, pe generalul: Mircea Chelaru, care, însă, abia
după trecerea a 20 de ani, de la producerea evenimentului în cauză,
“eliberat” (conform propriei sale mărturisiri) de povara păstrării secretului
militar(!), referitor la respectivul eveniment, a făcut dezvăluiri senzaţionale,
dar şi edificatoare, în cadrul unei dezbateri publice, organizată de către
Institutul Revoluţiei Române, din decembrie 1989, în legătură cu implicarea
şi cu participarea unor trupe speciale, din cadrul Armatei Române
(exemple: Reţeaua “K”, Reţeaua “R”, Batalionul 404, din Buzău, ş.a.), la
realizarea și, mai ales, la mistificarea evenimentului în cauză, la care a
participat şi preşedintele asociaţiei noastre, precum şi multe alte persoane,
inclusiv foşti militari, de grad înalt, care nu au reacţionat la declaraţiile, în
cauză, decât printr-o tăcere elocventă. Tot în acelaşi context, mai semnalăm
că, în vreme ce Sergiu Nicolaescu solicita, insistent (dar și subversiv, în
5

aprecierea noastră), în seara zilei de 22.12.1989, ca revoluţionarii aflaţi în
clădirea CC-PCR, să părăsească, urgent, respectiva clădire (acţiunea
respectivă fiind întregistrată pe casete TV, care au fost, apoi, difuzate public),
în acelaşi timp şi în aceeaşi clădire, dar în alte parți (exemplu: în balconul CCPCR), alţi revoluţionari, autentici (exemplu: Dumitru Dincă şi mai ales,
apelurile dramatice ale lui Iosif Dan – secvenţa în cauză, fiind, de asemenea,
înregistrată video şi difuzată, public, ulterior, de mai multe ori, cu diferite
ocazii, de către mass-media), sesizând, probabil, declanşarea şi chiar
derularea, de fapt, a unui complot de confiscare a puterii în stat, se
străduiau, la rândul lor, prin apeluri dramatice, să determine mulţimea, aflată
acolo, să nu părăsească nici clădirea şi nici Piaţa, în care se aflau, pe motivul
că exista riscul să se piardă, tocmai în acele momente, tot ce se câştigase,
până atunci, prin înfăptuirea RRD-1989 (cum, de altfel, din nenorocire
pentru România, apreciem că s-a şi întâmplat).
5. Pentru a dovedi, cu probe corespunzătoare, rolul de ”regizor” ocult
şi subversiv, pe care şi l-a asumat Sergiu Nicolaescu, în confiscarea puterii,
în stat, după victoria RRD-1989, precizăm și faptul că respectivul “regizor” a
realizat, la puţină vreme după revoluţie, filmul: “Punctul Zero”, în care, în
mod deliberat, a falsificat şi mistificat procesul juridic (în realitate, o : farsă
juridică) intentat fostului cuplu dictatorial: Nicolae şi Elena Ceauşescu,
proces care, prin modul subversiv în care a fost organizat şi realizat, a
provocat irosirea și deturnarea, în reproș, a unui imens val de simpatie,
declanşat, la nivel internaţional, de către autentica RRD-1989. În cadrul
aceluiaşi exemplu, prezentat anterior, apreciem că mai trebuie semnalat şi
faptul că, în filmul respectiv, “regizorul” Sergiu Nicolaescu l-a prezentat pe
coordonatorul şi, totodată (în aprecierea noastră), principalul vinovat de
organizarea şi declanşarea complotului mistificator şi criminal, denumit,
ulterior: “atacul teroriştilor”: Victor Atanase Stănculescu, ca pe un
“salvator (!)” al RRD – 1989, care, chipurile, ar fi împiedicat desfășurarea
unui complot, străin, ce urmărea răpirea cuplului dictatorial, în cauză
(motivată ca dorită a fi realizată de către presupuşi agenţi ai unor grupări de
interese străine, infiltrați, special, în România, în acest scop, proveniţi din
state neprecizate, în film, dar previzionate ca fiind sovietice), pentru a “feri”,
6

astfel, cuplu dictatorial, în cauză, de pericolul intentării unui proces, de drept,
respectiv de pericolul unei investigaţii şi judecăţi juridice, corecte, când,
tocmai farsa juridică, organizată de către C-FSN, cu complicitatea grupului
de complotişti, din cadrul conducerii MApN, condus de către generalul (pe
atunci) Victor Atanase Stănculescu (în prezent: soldat şi condamnat, juridic,
definitiv, pentru ordonarea comiterii de crime în timpul RRD-1989), a
urmărit, de fapt, asasinarea cuplului respectiv, ca urmare a desfăşurării
respectivei farse juridice, în scopul de a le închide, definitiv, gura, celor
două persoane, pentru a nu mai putea face declaraţii, publice, în cadrul
unui, eventual, alt proces, corect realizat. Pe de altă parte, apreciem că
asasinarea respectivă se urmărea a fi efectuată, inclusiv pentru a se ascunde,
astfel, faptul că anumiţi complotişti doreau să ajungă în posesia unor fonduri
financiare, precum şi a unor bunuri de valoare, aflate în proprietate
personală, a cuplului în cauză (depuse, probabil, la bănci din străinătate),
precum şi menţinerea, secretă, a jafului comis astfel. Menţionăm, în acelaşi
context, că, atât la nivel intern, cât şi la nivel internaţional, mai mulţi analişti
s-au pronunţat, în acest mod (invocând probabilitatea ca Nicolae Ceauşescu
să fi fost, chiar torturat, în vederea obținerii respectivelor informații), și chiar
să fi decedat, în urma presiunilor şi a torturilor la care a fost supus
(cunoscându-se faptul că era grav bolnav de diabet şi dependent insulinic, iar
în respectiv detenţie a refuzat să i se facă injecţiile necesare, cu insulină), fapt
care, probabil, a determinat, pe asasini, să falsifice chiar episodul execuției,
prin împuşcare, a cuplului în cauză. Astfel, potrivit tot unor analiști
internaționali și autohtoni, a modului de desfășurare a execuţiei cuplului
dictatorial, a fost împușcată, de fapt, doar soția dictatorului (efect semnalat
prin sesizarea aspectului că sângele scurs, după impușcare, provenea doar de
la soția dictatorului, iar dictatorul avea, deja, întipărită, pe față, paloarea
specific cadavrerică, dovadă că decedase, cu mai multe ore, înainte de a fi și
împușcat). Cele menţionate anterior motivează şi secretul în care s-a
organizat şi desfăşurat farsa juridică, în urma căreia a fost asasinat fostul
cuplu dictatorial, care (după cum s-a aflat ulterior) se afla, în stare de arest,
încă din după-amiaza zilei de 22.12.1989, în cadrul garnizoanei militare din
Târgovişte, în timp ce anunţul, public şi oficial, privind desfăşurarea
7

procesului şi respectiv a execuţiei cuplului dictatorial, au fost date
publicităţii abia în seara datei de 25.12.1989, prin intermediul unei casete,
apreciate ca trucate, inclusiv de către mass-media internaţională, în care
episodul împuşcării cuplului dictatorial lipseşte, cu desăvârşire, fiind înlocuit
doar cu zgomotul unor împuşcături, precum şi cu explicaţia, penibilă, şi de
neacceptat, pentru cunoscători, că execuţia nu a putut fi filmată datorită
descărcării bateriilor aparutului de filmat, fenomen care, în optica, specifică,
a respectivilor mistificatori, a cauzat, însă, doar absența imaginii respective,
dar nu şi a sunetului asociat.
6. Apreciem că nu putem încheia expunerea numeroaselor acţiuni
falsificatoare şi mistificatoare, la care s-a pretat “regizorul” ocult şi
subversiv al RRD-1989, care a fost Sergiu Nicolaescu, fără a menţiona şi
faptul că nu şi-a asumat finalizarea şi publicarea Raportului de investigare a
RRD-1989, efectuat de către Comisia senatorială a Parlamentului României,
pe care a condus-o, şi că a menţinut, secrete, anumite aspecte ale
investigaţiilor efectuate, pe de-o parte, în timp ce, pe de altă parte, a
falsificat şi mistificat alte aspecte, de o asemenea manieră, încât alţi
membri, componenţi, ai Comisiei în cauză (probabil neafiliaţi şi, astfel,
neobedienţi, grupărilor de interese pe care le-a reprezentat şi promovat
Sergiu Nicolaescu, atât în timpul desfăşurării RRD-1989, cât şi în timpul cât a
funcţionat Comisia senatorială de invesigaţii a RRD-1989), au refuzat să şi-l
asume, prin semnătura lor (referitor la varianta finală a Raportului, în cauză,
propusă de către “regizorul” falsificator şi mistificator), optând pentru o
variantă diferită de cea propusă, susținută și asumată, prin semnătură, de
către Sergiu Nicolaescu, a Raportului respectiv. Referitor la evenimentele
desfăşurate la Timişoara, în perioada 16-22.12.1989, până la victoria RRD1989, precizăm (ca pe o ilustrare elocventă a modului în care a optat să
investigheze Sergiu Nicolaescu) faptul că, în varianta Raportului pe care a
dorit s-o impună şi celorlalţi membri ai Comisiei senatoriale, dar nu a reuşit,
cauza declanşării, la Timişoara, a revoltei, în data de 16.12.1989 şi apoi a
revoluţiei, în data de 20.12.1989, este menţionată, “oficial”, a consta în
infiltrarea de agenţi iugoslavi, respectiv unguri, respectiv sovietici (ultimii
fiind denumiţi, în raport, ca: roşii), adică exact “cauza” pe care s-au străduit
8

s-o impună, în timpul desfăşurării RRD-1989, agenţii departamentului de filaj,
al Securităţii, din Timişoara, precum şi “specialiştii” în culegere de informaţii,
trimişi din Capitală, precum şi din alte oraşe (exemplu: Buzău, Batalionul
404), pentru a minimaliza rolul revoluţionarilor, timişoreni, autentici, pe de-o
parte, precum şi pentru a justifica, pe de altă parte, implicarea trupelor
MApN, în vederea reprimării protestatarilor, iar, din data de 20.12.1989, a
revoluţionarilor, care şi-au asumat, în mod voluntar, riscul existențial al
declanşării revoltei şi apoi al declanşării revoluţiei. Precizăm, în acest context
că implicarea armatei regulate nu se putea efectua, legal (din câte cunoștem,
în conformitate cu legislaţia existentă), atunci, decât în cazul în care ar fi fost
justificată de o agresiune externă, care, eventual, să fie considerată şi
declarată, la nivel oficial, ca fiind mascată în spatele unei aparente revolte
populare. Pentru a ilustra mai complet şi mai sugestiv, contextul, menţionat
anterior, recomandăm a se consulta, în arhiva postului de televiziune
“România TV”, emisiunea în care fostul Procuror general al României: Doru
Viorel Ursu, a prezentat respectivul Raport – varianta Sergiu Nicolaescu,
despre care a precizat că i-a fost înmânat, chiar de către Sergiu Nicolaescu,
cu recomandarea (elocventă, în aprecierea noastră), de a-l menţine secret,
emisiunea în cauză fiind difuzată în perioada imediat următoare decesului lui
Sergiu Nicolaescu. Precizăm, în încheiere, faptul că argumentele
contrafăcute, referitoare la evenimentele care au avut loc, în orașul
Timișoara, în cadrul RRD-1989, și care au fost, corespunzător, falsificate si
mistificate, de către instituţiile de culegere de informaţii, ale fostului regim
comunist-totalitar, deși existau și încă există, în cadrul instituțiilor respective,
nu au fost luate, în considerare, nici la desfăşurarea procesului vinovaţilor
pentru reprimarea violentă a protestatarilor şi respectiv a revoluţionarilor,
din cadrul RRD-1989, tocmai la intervenția, expresă, cu privire la falsitatea,
mistificarea şi subversitatea lor, efectuată de către mai mulţi revoluţionari
autentici (dintre care, unii, au depus chiar, oficial, mărturie, în acest sens,
inclusiv ca martori, în procesul respectiv). Însă, după trecerea unei perioade
temporale corespunzătoare, constatăm, cu uimire dar și cu indignare, că
respectivele „argumente” sunt luate, din nou, în considerare, de către
reprezentanţii anumitor grupări de interese, oculte şi subversive, actuale,
9

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu