O poezie de Leonida Lari

Pâinea
Să nu arunci, copile,
Pâinica jos nicicând

Căci undeva, departe,
Plânge un copil flămând.

Şi cată-un colţ de pâine
Prin urne-nfrigurat,
Şi dacă n-o găseşte
Adoarme-nlăcrimat.

Şi-n somn ce i se-arată,
Tu să-ţi închipui, poţi?
Pământul ca o pâine
Ce-ajunge pentru toţi! (Leonida Lari)